GÂNDUL 272: zâmbetele fugind către alte umbre
ne lasă desfrunziți , amari și fără ochi...
ar trebui să murim iarăși....
GÂNDUL 273: un soare albastru și vâscos
mi-a pus în ferestre lumină cețoasă,
pedeapsă inimii că cere cuvinte....
GÂNDUL 274: arată-ne cum îți cresc aripi,
în fânul dintre mâinile palid- amărui!
învăța-vom și noi meditația....
GÂNDUL 275: ia-mi toate degetele prelungi,
amestecă-le amarnic cu lacrimi și pietre...
apoi adoarme-mă în șoaptă...
GÂNDUL 276: mă sperie toate gândurile lor
traversându-mi culoarele zăbrelite și cojite crud
și-atunci, uit să respir...
GÂNDUL 277: împrejurul meu sunt mâinile tale
cărora le cresc mai mereu frunze bizare
în forme roșii, de inimă....
GÂNDUL 278: aprind pe alocuri căpițe uscate,
ca fumul, crescând, să-mi arate ora
la care se nasc luceferii...
GÂNDUL 279: aș scrie acum despre cântecul
cântat din buricele degetelor mele de lemn...
nu ies însă decât virgule...
GÂNDUL 281: am deșeuat caii aștia cuminți
să-i alung către mare, să pască
până nu mai pot, scoici....
GÂNDUL 282: dacă flutur din gene cuminte,
poți să-mi transformi în mătase chipul
ăsta, palid, bolnav și urat?
GÂNDUL 283: azi desenez din creion HB
ce-am simțit când ai plecat aseară...
mi-a ieșit o ceață profundă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu