Aici, mi-e cel mai rău și cel mai bine,
în pleoapa ascuțită-a unui miez de
cub,
în colțul spelb al liniștii din
mine,
în rostul rătăcit al visului incub.
Aici, mi-e cel mai rău și cel mai bine,
între priviri neverosimile și reci
de cai ucişi cu furce caudine
între cuvinte mute, prelungite, seci…
aici mi-e cel mai rău și cel mai bine
între convexe vise echivoce
în lacrimi-paseri și între suspine
sub neajunsul sângelui atroce
Aici, în colţul gol lăsat netihnei,
în crudul necuprins dintr-un sărut pustiu
în rătăcirea translucid’-a lacrimei
într-un nezbor nerespirat şi argintiu…
Aici, mi-e cel mai rău și cel mai bine,
Aici, cu tine - fără tine, antipol
Dorinţei de-a goni şi de-a reţine,
Cumplitei aşteptări din amorţitul alveol
