primăvară trepanată
până la măduvă,
iartă-mi iarna-ntârziată
pe umerii goi,
plouă-mă des și letargic,
înnobilează-mi semnele de punctuație
cu melci leșinați
de nesomn,
scrijelește-mi în circumvoluțiuni
linii de cod
cu care să-mi reprogramez coșmarurile,
redă-mi, primăvară crudă,
cecitatea hibernării
preț de încă un ger!
nu vreau verde acum,
nu pot triluri aproape obscene,
n-aud senzuale chemări
la dansuri
de-mperechere abstractă!
pleacă,
până nu mor prea târziu!
mori,
până nu plec iremediabil
din cadavrul tăcerii
pe care-l car în măduvă
de-o mie de visuri,
de-o mie de vieți,
de-o mie de ori!
primăvară,
nu!
mi-e iarnă prin zbor!
și mi-e frig...
