luni, 16 noiembrie 2015

jurnal, ziua 16,11,2015

îmi umbli prin vene
cu palmele ude de lacrimi
cu degetele pline de săruturi
cu îmbrățișări flămânde, nebune
cu ochii goi, 
cu îngenuncheri,
cu patimi și cu despărțiri
cu ambra viselor,
cu ochii verzi
cu zâmbete spre înlăuntru,
cu inima goală și flămândă
cu zori de zi însângerați

îmi umbli prin vene
cu scalpel de dor,
cu buze de foc,
cu aripi fracturate
și scuturate de frunzele toate,
cu toamne și ierni nemuritoare
cu vineri de mai
cu călcâiele goale
înfipte-n spinări de cai rătăciți

îmi umbli prin vene
amar, 
cu palmele strânse
peste toate săruturile,
peste toate cuvintele,
peste toate lacrimile.

îmi umbli gol,
îmi umbli ieri
îmi umbli de-a pururi...






luni, 9 noiembrie 2015

jurnal, ziua 09,11,2015

scriu pe cordul deschis
cu lacrimi albastre de ochi
răsculat și ne-nchis:
mă iată, la umbra inimei tale,
prea crudă, prea rece
prea într-un târziu noros...!

mă iată urâtă, adâncă
în triste ofrande iubirii târzii, 
atârnând apatic, în ultimul rând, 
strâmbă și oarbă, 
mă iată!
...
scriu pe cordul deschis
cu neliniștite și neriguroase
cuvinte absurde:
mă iată!
smerită, 
pierită
ca ochiul calului agonic
cu marginea copitei 
zbătută-n apa
cu care plâng copacii, 
toamna!
mă iată
un pic mai departe, 
dacă nu cad!
un pic mai frumoasă, 
dacă nu uit!

mă iată
ție, toată!