31.08.2014

GÂNDUL 661: uscăciune şi gri, prin sufletul în care mi-ai ars la plecare, tot eşafodajul delicat construit, menit să mă menţină deasupra, spre uşurinţa trăirii cu dragoste...

GÂNDUL 662: străfundurile toate inundate de absenţă...ce să mai zică atunci ochii ăştia reci, din care-ai să lipseşti vreun timp? ce să mai zică atunci mâinile ostenit aşezate cuminte, curgător, de-a lungul trupului din care te-ai smuls?

GÂNDUL 663: şi Mâinele tot, se va deschide brusc, orbitor, aducându-te în vârtejuri colorate...vom dansa din nou pe-aceleaşi ritmuri biologice, periodic înnobilate de zâmbete si săruturi...

GÂNDUL 664: oscilatoriile gânduri învârtindu-se repetitiv în jurul aceluiaşi subiect : răspunsul tardiv la întrebările ce n-aşteaptă răspuns....

GÂNDUL 665: poemele ce conţin cioburile tuturor oglinzilor în care te-ai uitat de-a lungul celor o mie de ani de când ai fi putut să mă iubeşti inconştient, si-a celor alţi o mie de ani în care mă vei putea în sfârşit, iubi necondiţionat, amarnic, cu durerea săruturilor risipite, adânc săpată pe buzele uscate de necuvintele toate...

GÂNDUL 666: ştii cum răsună într-un suflet pustiit, muzica paşilor tăi revenind întruna, atraşi magnetic de golul rămas cand ţi-am plecat prima oară? ca un candelabru de cristal scuturat de tremurul cu care vântul spulberă frunzele, toamna...

GÂNDUL 667: nu e nevoie de aer în spaţiul anaerob în care-mi ţin stivuite toate cuvintele...poate de puţină culoare, un strop de vis nevisat şi de-o dorinţă ne-ntâmplată....

GÂNDUL 668: semn de linişte la superlativ: cântecul şoptit ce-l percep cu podul palmelor peste inima ta, atunci când te îmbrăţişez de încă-o revedere...

GÂNDUL 669: extazul şoaptelor, amestecate cu numele meu...

GÂNDUL 670: umilinţa singurătăţii, nereuşita zâmbetului, toate azi răscumparate de nesperata transformare a mea, în vers...

30.08.2014

GANDUL 651: ochi păcătos, ce-mi răscoleşte impasibil, cu nesaţ chiar, prin rănile căderii...

GANDUL 652: pacostele degetelor azi fericite, amestecate laolaltă cu iertările toate, câtă linişte-mi pot da?

GANDUL 653: dau pe-afară de fluturii târzii, în picaj prin inima asta stătută....plin prea-plinul de foşnetul lor colorat...

GANDUL 654: împovăraţi de sărut, ne adâncim unul în inima celuilalt, spre visare...

GANDUL 655: regal de zboruri introspective, cu aripi artificiale din dorinţe străvezii...

GANDUL 656: azi cuvintele-aleargă cu viteza luminii, pe sub epiderma înnobilată de gustul tău, cu nota de mijloc tatuată suav, spre nemurire...

GANDUL 657: cu paşi abia adiaţi îți pășesc prin vise, să nu mă simţi, dar nici să nu mă uiţi....

GANDUL 658: şoaptele mâinilor tale mângâind, prefăcute în dimineţi chihlimbarii, întru neuitare...

GANDUL 659: a mai rămas o sfială de suflet până la ultimul vis despre tine, strigându-mă...

GANDUL 660: sticloase săruturi, sparte în mii de bucăţi şi-mprăstiate de-a lungul şi de-a latul...cum le-om cuprinde cu gândul sau cu privirea, căzătoare ca stelele fiind?

28.08.2014

GANDUL 641: în dulceaţa fiecărui zâmbet sunt tone de amar, tone de fiere măcinată-n dinţi, amestecată cu bucăţi de suflet şi filtrată prin sita acutelor dureri...tocmai de-aia, unii zâmbesc cu extrem de multa cumpătare, sufocaţi de-atâta laică umoare ...

GANDUL 642: sunt dimineţi când simt cum pământul se uită la mine, in sus,  cu mânie...că-l calc in picioare, că-l macin, că nu-i ascult vaietul...un mort-viu, reprobator, cu ochii trişti, de frunze si ploi...

GANDUL 643: momentul ăsta, al dezgolirii impudice a copacilor de frunze...tablou pe care nu voi fi niciodată in stare să-l aştern pe pânză...pot doar să-l simt şi să rezonez la el, cu fiecare por...până la urmă, impudoarea  trupurilor goale, inspiră!

GANDUL 644:  nu-mi aparţine decât nefericirea...restul sunt stări pasagere, pe care abia apuc să le gust cu vârful degetelor, c-au şi dispărut...rămâne doar ea, pe toate papilele sufletului meu, de nu mai pot deosebi apoi, niciun alt gust...

GANDUL 645: îngerii nu imbătrânesc niciodată...o facem noi, cu eleganţă sau furie, pentru a ne obisnui cu ideea că ne vor fi date mai multe vieţi ( daca avem noroc) din ce in ce mai greu de dus...

GANDUL 646: tangoul  ultimului sărut, tatuat în fiecare circumvoluţiune, spre aducere-aminte...

GANDUL 647: şi peste toate, nimicnicia gesturilor gresit interpretate, de care ne agăţăm să scăpăm din povestile urâte,lipicioase ca ceara, ce ne îngroapă în propria neputinţă şi ne anulează uşor,  puţin câte puţin....

GANDUL 648: îmbrăţişarea? cel mai curat si limpede gest ce îţi dă drumul aripilor cusute la gură, şi te-aruncă într-un interminabil dialog cu toate neliniştile ce până-atunci te-au bântuit...

GANDUL 649: inima mea nu va rezista niciodată la presiunea pe care o impune tăcerea..va muri aşteptând plămădirea unui cuvânt care s-o readucă pe orbita aproape tocită, a pulsului ce-şi face de cap cu toate mecanismele noastre interne...

GANDUL 650: mă văd câteodată perfect transpunsă într-o melodie ce mă bântuie zile intregi...sau într-un vers care m-adoarme usor, în fiecare noapte...sau în vreun gest făcut automat, inconştient, al omului din faţa mea, sau în frunzele-astea curgătoare, de toamnă....sau în zborul imprecis al puilor de rândunică...sau în trupul pianului aproape prăbuşit din picioare, ascuns în culise intunecate si reci...sau în tremurul draperiilor din cabinele de proba...sau în mersul lasciv, impudic de duios, al melcului obosit, inconştient de frumuseţea lui, deosebită de-a tuturor semenilor cu care convieţuieste...sau în cântecul insuportabil de vioi al păsărilor, dimineaţa..sau în fumul ţigarii tale...sau în violoncelul ce-l aud obsesiv, în fiecare seară, repetând aceleaşi si-aceleaşi acorduri dantelate...Doamne, trăiesc în tot ce mişca! am obosit!

27.08.2014

GANDUL 631: ne descompunem reciproc pe note muzicale reci, seci...pe veci...ne agăţăm în ramurile copacilor artificiali din vitrinele cu  veselă la mâna a doua, reci, seci...pe veci...ne recompunem apoi, într-un dans macabru, aducător de ploi acide, născut dintr-un sărut şi-o imbrăţisare, letal de zorite, dar reci, seci...pe veci...

GANDUL 632: şi iar incapacitatea dezolantă de-a vedea mai departe de mâinile-astea înnodate, răscolite, arse pe tot înlăuntrul de negru...

GANDUL 633: îti şoptesc în ochiul cald tot dorul pe care nu-l mai auzi în bătăile sincopate ale inimii tale deodata surdă...

GANDUL 634: ambivalentă dorinţă : să plec, dar să mai şi rămân un timp...pendul cenuşiu, lovindu-se haotic de pereţii unei lumi ce mi se năruie brusc, la picioare....

GANDUL 635: ne mai desparte o noapte, un rest de zi, un cer întreg şi-un pământ scuturat de toamna asta convulsivă...în rest, suntem mereu impreună...

GANDUL 636: pleoapele străvezii peste ochiul secat, pot să îţi induca o vagă senzaţie de linişte, pe care, ştiu sigur, o preferi agorafobiei cu care te lauzi în intimitatea spaţiului mic, imprecis,  pe care l-ai ţesut împrejuru-ţi...

GANDUL 637: teama nemotivată de lacrima în cădere, se compensează cu frumuseţea cu care roua reflectă dimineţile născându-se din inima ta...

GANDUL 638: tălpile goale...mâinile reci...trupul scoică şi ochii pădure...cine-mi mai sunt?

GANDUL 639: în plin picaj din prea-înaltul necredincioaselor gânduri...

GANDUL 640: număr bobii de ploaie, îi spăl în două gânduri reci, limpezesc apoi cu multă trudă de prin palme adunată, şi-i vântur prin aerul sticlos din dimineţile cu miros de muşcate sângerii...poate-aşa să vă placă ploile, pe care nu le-nţelegeţi decât din spatele ferestrelor închise ... 

26.08.2014

GANDUL 621: cu rotulele sparte, insist să alerg în maratonul ăsta concentric, spre şi dinspre mine...

GANDUL 622: vis: îmi încolţeşte deodată clavicula cu oasele mâinilor tale....altoire forţată, inconştientă...

GANDUL 623: apoi voi măsura distanţa ce mi-a mai rămas până la abrupta, ultimă respiraţie, moment în care voi afla cum să instaurez, pentru următoarea mea existenţă, amnezia, ca stare de fapt...

GANDUL 624: mi se va termina, odată, toată rezerva de clipe, mi se vor toci toate privirile, şi-atunci voi cădea de pe umerii mei, haină prăfuita şi inutilă...abia apoi, sta-vor toate visele indecent de goale în mâinile mele, purificate, spre judecată...

GANDUL 625: simt toamna intrându-mi în degete violent, dintr-o dată...dureros de rece si de rugină...

GANDUL 626: obosească-mi toate dorurile!

GANDUL 627: vis: bătrână dospind la infinit aceeaşi pâine fierbinte, mirosind dumnezeieşte a cald şi a mir...

GANDUL 628: bocet mut e resemnarea florilor ce se trec cuminţi, în linişte, cu capul in pământ...

GANDUL 629: nenăscutelor mele mângâieri: mai rămâneţi un timp cu mine...!

GANDUL 630: cu carnea arsă, de seva asta verticală, curgând spre verde, stau rădăcinile în cenuşa tuturor copacilor ce-au fost si-a celor ce vor fi fiind sa fie...

25.08.2014

GANDUL 611: liniştea asta căpruie, ce-mi coase toate cuvintele la gură, mi le bagă în cămaşa de forţă, şi mă obligă la abstineţa de tine...

GANDUL 612: azi, ploaie artificială cu lacrimi negre, de floarea soarelui prea mult coaptă de vântul ăsta nebun, izbindu-se sinucigaş, în tecile ei amar-nevăzătoare...

GANDUL 613: dăruiesc prea mult, şi primesc prea puţin înapoi..raportul ăsta de forţe după care functionez, mă va doborî într-o zi, şi mă va lăsa mai pustie ca nisipul lăsat în urmă de toate furtunile despărţirilor...

GANDUL 614: îmi intind capcane singură, într-o continuă stare halucinantă, delirium tremens adânc instaurat...gest disperat, autodistrugator, rezultatul ancestralelor păcate pe care se pare că le port în spate...nu mi le mai pot duce singură, şi nici ierta...

GANDUL 615: toţi arborii acestui septembrie ce stă să vină, puşi în genunchi în aerul încremenit ca o respiraţie întreruptă de sincopa unui dor dorind să doară....

GANDUL 616: de tine, cel ce m-ai iubit cândva, pot sa mă mai bucur, tainic, dureros...restul mă moare puţin câte puţin...

GANDUL 617: iubirea? facută din resturi...puţin din inima ei, puţin din inima lui...un grăunte din sufletul fiecăruia...îmbrăţişări, săruturi...şi de restul gânduri care încep cu "dacă" si cu "de ce"...din când in când, răsuflari pierdute, amestecate cu o mână de fluturi nebuni, zburând dureros prin toate ungherele ...până la urmă, un rest...rest de liniştea de până-n ea...rest de visul care se lasă în urmă, neterminat...rest de dorinţe amânate pentru altă viaţă...dacă ai noroc, se întregeşte cu resturile celei care iţi vine în întâmpinare cu un alt suflet bolnav, înjumătăţit la rându-i..."dacă"..."de ce"?

GANDUL 618: îmi stă in inimă un "adio" mare cât golul ce-l simt răscolindu-mă visceral...să-l spun copacilor, frunzelor, soarelui, ochilor, mâinilor, cuvintelor toate...să-l tatuez pe spatele pleoapelor, spre veşnica aducere-aminte şi spre a-mi fi lecţie de cumpătare...

GANDUL 619: mă surprind tot mai des răscolind, mecanic, prin scrumul zâmbetelor îngopate la rădăcina milioanelor de amintiri...

GANDUL 620: cred! vreau! sper!