GÂNDUL 551: mă bântuie schizofrenic întrebări-căutări, amăgite de tăcerea ce se descompune între mine, și lacrimile mele...
GÂNDUL 552: agonizând între umbre, lumina asta deșirată pe la margini...haină de împrumut pentru toamna asta magnifică, ce stă să vină...
GÂNDUL 553: neiertătoarele peceți ale sărutului ce-ți lasă pe piele urme de melci cu târâșul împiedicat de degete reci, încercând mângâierea pentru ultima oară...
GÂNDUL 554: fă-mă Doamne, ultima oră...sa fiu martor Destrămării, dacă Nașterii n-am reușit!
GÂNDUL 555: cu-atâta tăcere înconjurată, uit mereu drumul de întoarcere din visul ăsta în care cred că exist...și-agonizez un continuu coșmar, rătăcind într-un cerc permanent, gardian necruțător al trupului meu...
GÂNDUL 556: dacă eu aș fi umbră, iar tu ai fi gând al meu, amândoi, împreună , am cântări cât un stol translucid de fluturi plecați în pribegie prin toamna asta erupând din fiecare copac muribund...
GÂNDUL 557: pietre amare par ochii ăștia privind în gol, așteptând nici ei nu mai știu ce..
GÂNDUL 558: și mi se pare...și îmi apare..și iar mă doare...cântecul sec, născut din dor amputat...
GÂNDUL 559: trecerea asta, care rupe bucăți din mine, care-mi disecă toate organele...care mă lasă fără mângâieri, fără săruturi...furia asta ce mă cuprinde...cu ce să le opresc? cum să le înec? sădi-le-aş în lacrimile icoanelor făcătoare de minuni, poate doar aşa s-or anula!
GÂNDUL 560: datul meu pe pămant? amăgirea unei vieți aproape de-o inimă...absentă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu