GÂNDUL 572: lumea asta aparent caldă, în care-mi plimb toate cuvintele, e de fapt o pojghiță subțire, eterică, milimetrică, sub care colcăie toți monștrii din visele copilăriei : lacrimi, părăsiri, iertări neîntâmplate, îmbrățișări, capete plecate...
GÂNDUL 573: nu trebuia să te las! am greșit alegând celălalt drum...
GÂNDUL 574: privirea asta expresivă, ca o rană deschisă, cu care mă analizezi până-n miezul neuronilor, scurtcircuitându-mi toate sinapsele...
GÂNDUL 575: suflet de lemn, pe care încerc să pictez portretele tuturor despărțirilor pe care le simt, fizic grele, cu chipuri lutoase, rele, încercând să muște cu colți plumburii din trupu-mi amăgit de-o flacăra pâlpâind la care-mi încălzesc iar,aripile muribunde...
GÂNDUL 576: vis rocambolesc, în care-mi cresc din vârful degetelor, ochi verzi...spre aducere-aminte...și spre adâncirea regretelor în străfundurile găunoase-ale sufletului...
GÂNDUL 577: apusul ăsta nebun...sparge brusc toată liniștea și surpă tot echilibrul pe care-l clădesc cu greu, întru amăgirea pe care mi-o dă întregul....
GÂNDUL 578: clipa când, realizându-și nimicnicia, îți vine să-ți iei zborul spre următorul spectacol, la care inima are rol principal...
GÂNDUL 579: muchiile ce mă delimitează, sablate ușor, în timp, de curgerea lacrimilor grele, plumbuite...
GÂNDUL 580: goală și săracă, inima asta amestecată cu tine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu