aproape toamna...azi...17.08.2014

GÂNDUL 531: mereu în contratimp cu pașii tăi, voi sfârși în a mă pierde în meandrele unui cântec ce-l simt născându-se în viorile neacordate cu care îmi cântă la ferestre toți copacii...

GÂNDUL 532: cel mai frumos concert îl dă vântul, rătăcind printre frunzele aproape uscate...sunet lemnos, uneori cu aroma de metal ruginit...

GÂNDUL 533: decadența secundelor ce-mi trec sfidătoare prin trup, și-mi lasă gust de bătrânețe ascunsă în pliurile ochilor...

GÂNDUL 534: stare de contemplație uimită, cu sufletul deschis la maxim, aproape rupând balamalele, adulmecând aerul cu care toamna s-a lăsat peste oraș...

GÂNDUL 535: vibrațiile extra senzoriale recepționate din fiecare picur al ploii căzând nebun și dureros de dulce, pe palmele mele deschise ca o floare, în așteptarea unei mângâieri...

GÂNDUL 536: toamna e, de fapt, cimitirul în care frunzele își poarta durerea căderii, fără plâns...fără vaiet...cu un stoicism dus până la descompunere...

GÂNDUL 537: reduși continuu la mediocritate, de spectacolele pe care ni le dă cerul toamna...mizanscenă fără cusur într-o singura culoare...

GÂNDUL 538: aducerile-aminte: stare de sevraj prin care încerci să te vindeci de căderi...

GÂNDUL 539: zâmbetul: elixir pe care aș putea să-l obțin forțat, prin electroliză cu inima ta, din sângele ăsta trist și amorțit...

GÂNDUL 540: și uite-așa ai garantată nefericirea : prin uitare...