GÂNDUL 501: păcatul de-a fi simplu se iartă, când îți dovedești ție însuți, că poți rezona cu orice suflet cu care intri în legătură, lăsând în urmă bucățele din inima ta...și să nu simți niciodată nevoia de-a le revendica de la ei...până rămâi stors, fără Tine, dar cu bucuria iertării și recunoașterii Tale în cei din jur...
GÂNDUL 502: perpetua revenire la zădărnicia zborului...nu ne-a fost dat, cu un scop...rămâne pentru altă viață să-l aflăm...
GÂNDUL 503: răbdarea copacului, dă-mi Doamne, să-mi pot aștepta curată și dreaptă, viața mea următoare!
GÂNDUL 504: aș vrea ca fiecare zi să aibă câte o culoare...ne-am schimba atunci perpectiva asupra curcubeului...ne-ar fi mai sărac privirii!
GÂNDUL 505: șoapta strecurată în podul palmei, mi-a pecetluit toate visele nevisate până acum...
GÂNDUL 506: nod mă simt câteodată...nod de fir de păr...nod de iarbă, nod de umbre...nod de copac desfrunzit...nod de gânduri...nod de drumuri neumblate..nod de praf...nod de plâns cel mai adesea...fi-mi-aș nod de zâmbet să-mi fiu, c-am obosit!
GÂNDUL 507: neliniști tăvălite prin vise, despre trecutul înmiresmat cu sânge amestecat cu râsu'- plânsu' al adolescenței îndurerate ce-am trăit...și totuși, n-aș schimba nimic...
GÂNDUL 508: fă-mă Doamne mângâiere!
GÂNDUL 509: și mai fă-mă Doamne, sărut, să întârzii pe buzele tuturor îndrăgostiților!
GÂNDUL 510: și-apoi, dezbară-mă Doamne, de prostul obicei de-a dori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu