jurnal, ziua 31,05,2015

plină de

tihna respirației lungi

a cailor trimiși în galop

prin anticariatul palmelor nude, 

dezbrăcate până la sânge

de tine tot...

am  rămas doar în fluturii

răstigniți între secundele

ce-ntreabă aiurea de noi,

cu aripile răvășite

și grele de dor...

n-am uitat,

doar am murit puțin...

jurnal, ziua 28,05,2015

ziua de ieri n-a mai venit, 

a rămas răstignită cumva, 

indecent de frumoasă, 

în neînceputa zi de mâine 

în care tu răsăreai 

cuminte și pur 

și pentru totdeauna...

ziua de ieri n-a mai venit, 

a lăsat loc ultimei mângâieri, 

albastră de dor

și de tăcere murindă

într-un arătător spre nicăieri

dinspre niciunde...

ziua de ieri n-a mai venit, 

o voi împleti cumva
din toate amintirile

cu care ziua de mâine 

îmi va ninge tot ce mai știu: TU!

jurnal, ziua 26,05,2015

celui care m-a visat, 

în stare de gri,

rătăcind în furtuna

tuturor despărțirilor,

cu ochii goi, 

ca inima lui părăsind-o pe-a mea, 

îi spun doar atât:

te gândesc!

celui care m-a dorit 

de la întâmplător la plus infinit, 

în timpul când ploaia

ne lăcrima din gânduri

afazice, ambigue, 

aproape de colaps, 

îi spun doar atât:

te rog!

celui care m-a închinat, 

icoană nesomnului 

și necuvintelor, 

în genunchi adorând 

abandonul, 

îi spun doar atât:

te rog, gândește-mă,

fi-va tăcere-n curând!

jurnal, ziua 25,05,2015

îmbrățișări fără vârsta legală,

inimi îmbătrânite de haosul

neuronilor urlând

în sincopa garguiului

născut să moară

în aripa 

vreunui înger sinucigaș,

riduri transfigurate 

de râsul dement 

ce dă târcoale

dimineților scăldate

în sângele inert

căzut din păcate,

polii inversați

ai căderii mele din rai

direct în azurul

sufletului tău...

toate astea, 

adunate,

scăzute și înmulțite, 

nasc zorii 

care-mi învață

primii pași

s-alerge...

jurnal, ziua 23,05,2015

cel mai mult mă miră liniștea

cu care zilele trec din marmură

în piatră seacă, cenușie,
ca mine...

jurnal, ziua 20,05,2015

minutul răvășit de dinaintea despărțirii, 

cu toate secundele umflate de lacrimi,

scurs răvășit și-amestecat în clepsidra

din care eu am plecat, și tu ai murit...

nu-mi mai pleca, 

mă dor toate orele

ce-mi traversează sec

preaplinul mângâierilor de dat

și cad dintr-un zbor haotic

în unghiuri ascuțite

ce-mi zgârie retina

până la cecitate...

nu-mi mai pleca!

sunt lașă, și cad dispneic

în alb-negrul

 ecuației cu o mie

de necunoscute...

jurnal, ziua 19,05,2015

înfloresc nebunește salcâmii

în aritmii aiurite

ce-mi inversează polii, 

lumea, 

gândurile...

mă răsucesc în cochilie de nesomnul

mirosului lor, 

mă ustură limfa, atroce, 

până la urlet,

și-mi trepanează amintirile

până la NU... 

înfloresc iar salcâmii, 

apatic, placid... 

înfloresc nebunește salcâmii

cu durere, obidă și ciudă,

am gura amară și neagră

ca îngerii în cădere
de la minus la plus infinit...

jurnal, ziua 05,05,2015

curbele mele iluzorii,

în care nu-mi mai sunt, 

dar aș dori să-ți fiu...

din nou...

photo by Ivan Slosar

jurnal, ziua 02,05,2015

și crește pământul

în rădăcinile-i lungi

până-n aripi,

de nu se mai încumetă

zborul

la nicio cădere...