jurnal, ziua 30,04,2015

în locul în care

nu-mi mai sunt Dumnezeu

îmi crește 

un roșu nebun,

ce-mi bate 

cu o mie de cai putere

între zăbrelele

zilei de ieri...

Mâine curat

se va naște în falduri 

de ploaie 

flămândă,

de mai...

jurnal, ziua 26,04,2015

marmură nedată cu zbor,
căzută-n adorare
într-un genunchi de marionetă,
văzul ochiului orb,
dinspre întuneric, spre lumina
pipăită cu aripi lungi
de pasăre măiastră...

și-apoi tăcerea seacă, 
în dalta

ce-mi gâtuie spre cânt,

un dor ce l-am dorit să nu mai doară...

autoportret mut
de înger ars în crematoriul
inimii,
adorându-te...

jurnal, ziua 25,04,2015

fără copite, 
fără ochi,
mi-s caii un morman 
de vise moarte...

fără alean
și fără de cuvinte
mi-s palmele 
doar file oarbe
dintr-o carte...

fără simțiri
și fără văz
te simt doar ieri,
căci azi ești mort, 
departe...

jurnal, ziua 22,04,2015

mă țin toți morții mei 

pe la încheieturi

și să mă-nchin ambiguu 

mă învață,

nu mai gândesc constant 

decât între torturi,

în partituri nebune, 

rătăcitor prin viață...

amar ca fierea

mi-e acum și visul,

demult nu mai vorbesc

în necuvinte,

iar rătăcesc haotic, 

sunt proscrisul

ce moare des, 

spre-aducere aminte

clovn trist, 

cu zâmbet înghețat pe față...

jurnal, ziua 20,04,2015

gând nebun,

poposind în magma

unui vis neînceput,

despre trecutul sărut

ce-mi povestește de tine...

îmbrățișarea

secundei ce mi te-a luat

sau mi te-a împrăștiat

de-a lungul trupului rece,

searbăd, 

din rouă croit...

toate astea 

la un loc, 

în podul palmei,

trecând bezmetic, 

repetitiv până la obsesie, 

peste numele tău 

scris cu fum, 

într-un ochi ce murea...

clepsidră de sete cuprinsă, 

și de dor...

în zadar

jurnal, ziua 16,04,2015

la fereastra inimii tale, 

 demiurg,

încerc un apus

și-o murire de lacrimi...

de dor, 

și limfa-i departe, 

ca tine...

jurnal ziua 15,04,2015

visul de cretă născut
între omoplații gândului 
crescut circular
de-a lungul
unei coloane întreruptă cu sete,
din loc în loc,
de îngenuncheri abrupte,
coapte purulent
de prea mult fum plâns
din orbirea 
cu care-mi port dorințele...

și-amuțesc toate notele
într-un extaz amar,
dobândit
cu durerea trecerii 
fiecărei zile
de la vis, la creta
efemerului 
născut în sărut...


tăcere, 
ca arc voltaic
între polii neființei ce-ți sunt...

photo by Vassilis Tangoulis

jurnal, ziua 11,04,2015

noi,

îngerii obligatorii sufletelor desfrunzite,

putem,

necondiționați de resturi de aripi,

muri

cuminți între file de cărți necitite,

singuri

în toată această despărțire obligatorie

dar

amânată cu îmbrățișări, săruturi și vise...

noi putem muri singuri, dar...

jurnal, ziua 07,04,2015

arhangheli rătăciți 

în post de inimă și vis, 

rătăcind orbi, asimptotic,

prin toamna asta primăvară

ce se-nvârte-n cerc concentric

inimii mele, 

beată și ea de nemirosul cald

și verde

al salciei binecuvântate, 

atârnată-n murindă cunună

de-un gând:

adormiți-mi iarna-n hibernare, 

că-i prea toamnă

primăvara asta!

jurnal, ziua 05,04,2015

nu-i niciun înger acasă,

și niciun suflet prin coastele reci.

nu-i nicio viaţă pe-aici

să ne-aducă aproape,

pe mine, cu inima-n zdrenţe-mbrăcată,

pe tine, cu paşii amari, rătăciți...

nu-i niciun înger acasă...

doar roata de fum a uitării

ce ne deformează irișii,

învățându-i dureros

pe-ai mei, cu lacrima ta,

pe-ai tăi, cu numele meu...

nu-i niciun înger acasă!

hai!

închide-ți palmele seci

si nu mai privi înapoi...

e doar noapte,

și încă se moare pe capete...

jurnal, ziua 01,04,2015

singuri, efemeri, cenuşii,

amari, cardiaci, 

apatici, obosiţi, desfrunziţi,

uitând, plângând,

implorând,

părăsiţi, nedefiniţi,

prăduiţi, 

primitivi, 

angoasaţi,

agasaţi,

rataţi, vexaţi, 

nedescifraţi,

înfriguraţi,

minţind, iubind, înjurând

pe rând,

câte un dor,

sau un nezbor,

câte-un eşec,

un pântec sec...

păsări,

îngeri,

umbre...

noi

murind,

agonizând inconştienţi

de la azi,

la mâine imprecis...