30.07.2014

GÂNDUL 438: stare de fericire în care îngheață toate gândurile...azi,  cuvintele îmi zâmbesc a miere..doar tu știi de ce...

29.07.2014

GÂNDUL 428: cum să cer eu iertare sufletului, că-l țin prizonier în trupul ăsta supus căderii?

GÂNDUL 429: și dacă-ar fi să zbor, furibund m-aș îndrepta spre Lumină, să-i cer iertare c-am hulit, crezând până acum doar în Gri...

GÂNDUL 430: adoarme-mi Doamne toate păsările-astea care se vor zburate spre inima lui...!

GÂNDUL 431: mi-au înflorit toate degetele, în palmele tale fiind...

GÂNDUL 432: monosilabică azi, în așteptarea cuvântului care să mă lase să-ți fiu...

GÂNDUL 433: înconjurați de-atâția oameni frumoși, cum reușim să găsim timp să urâm?

GÂNDUL 434: dureroasa senzație fizică de erupere a tuturor amintirilor deodată, prin fiecare por...

GÂNDUL 435: așteptarea îmi desăvârșește gândurile, transformându-le în cristale...

GÂNDUL 436: te-am auzit cântând...și-am început să visez în culori...

GÂNDUL 437: or să mă urmărească toată viața porțile închise la care-am îngenuncheat...

24.07.2014

GÂNDUL 427: apologia mâinilor-astea: mâinile-astea care știu să mângâie până la alean...mâinile-astea care știu să doară...mâinile-astea care știu să-și ia la revedere dureros sau dulce...mâinile-astea care dor indiferente...mâinile-astea care aduc extazul...mâinile-astea din care poți sorbi mii de săruturi...mâinile-astea fierbinți care cântă la toate coardele tale...mâinile-astea crude care nu te mai cer....mâinile-astea care te cheamă când ți-e lumea mai dragă, și-apoi te alungă rece, sec...mâinile-astea pe care le vrei departe cât mai aproape...mâinile-astea care îți răscolesc toate organele interne...mâinile-astea în care poți plânge tone de lacrimi, căci ele știu a le șterge...mâinile-astea nobil-nervoase, care te poartă spre raiul dintr-o poveste...mâinile-astea mă vor urmări toată viața...mi le-am tatuat pe spatele pleoapelor și în fiecare circumvoluțiune, spre nemurire....mâinile-astea, dulci amărui...

23.07.2014

GÂNDUL 421: mint, nu mă cheamă nimeni...nicăieri...

GÂNDUL 422: vis: așezată în genunchi, descânt o amforă cu buza spartă...fără niciun scop...fără nicio dorință, mecanic, apatic să nu-mi înghețe iar sufletul...descânt...

GÂNDUL 423: apocalipsă oriunde mă întorc, prin sufletul ăsta ca o odaie bătrânească...totul stă să se destrame...atârnă în câte-un fir de gând...inima ce mai bate, nebună până la schizofrenie, cu speranța că totul e doar un vis...

GÂNDUL 424: sunt cine sunt și nu aș vrea să fiu...

GÂNDUL 425: - Și viața? Da,ea trece...; - Și iubirea? Ea, ea se câstigă...; - Și moartea? Moartea…hmmm, moartea se vine...; - Și-atunci noi? Noi, câte puțin din toate…puțină viață împletită cu nuiele de dragoste, amestecate cu lutul morții, să ne mai ținem, un timp..

GÂNDUL 426: Viața următoare mi-aș dori-o în alb și negru..n-aș mai avea atâtea întrebări și nici atâtea dileme…

22.07.2014

GÂNDUL 414: sentimentul că abia aștepți să treacă...și că mori în fiecare secundă lângă...

dar că dorești însetat secunda de după...

GÂNDUL 415: nopțile astea artificiale în care tu te faci că mă iubești, iar eu ma prefac îngrozită, că plec...

GÂNDUL 416: în stare să pierd toate bătăliile cu tine, numai să-mi mai fii un timp...dar tu nu știi...

GÂNDUL 417: pe drumul ăsta pustiu, urmele pașilor tăi nu se mai știu...toate sunt acum pe tălpile mele obosite..

GÂNDUL 418: meticulozitatea de ceasornicar, cu care îmi aliniez zilele, în șir, la distanțe egale, cu același conținut sec, în aceleași tonuri discrete de gri, în speranța ca măcar una va fi greșită, și tot eșafodajul din greu construit, se va prăbuși, spre a o lua de la început...un alt început....

GÂNDUL 419: în carnea asta sângerândă, stigmatizează-i toate cuvintele tale  de dragoste ce nu le-ai spus până acum...n-o vor durea, căci prea mult sunt dorite...!

GÂNDUL 420: deznodămintele sunt întotdeauna ilogice...căci refuzăm să înțelegem rațiunea celui de lângă noi, orbiți de dreptatea cuvintelor noastre...

21.07.2014

GÂNDUL 401: oriunde mă uit, e plin de îngeri muribunzi, în suferință...se țin de mână, doi câte doi, pășind în spatele cortinei trase în spatele nostru..spectacolul grotesc în care noi jucam fără scenariu, e pe cale să se încheie...va coborî liniștea peste tot...

GÂNDUL 402: de-am putea reda elevația iubirii raportată la primul sărut, am avea pentru totdeauna, reprezentarea grafică a acestei stări îngerești ce ne este dată întru iertarea păcatelor față de noi înșine...

GÂNDUL 403: consumator ageamiu de vise fără putința îndeplinirii...

GÂNDUL 404: suntem, în mod inconfundabil, erori de program...altfel n-am fi muritori...altfel n-am ști durerea pe de rost...altfel nu ne-am fi așa amari nouă înșine...altfel am zâmbi mai mult, mai cald, mai ușor...altfel am întinde mâna în ajutor fără să ni se ceară...altfel am iubi fără să ne temem că va durea...altfel am îmbrățișa fără a cere înapoi...altfel n-am realiza că suntem de fapt, grave erori de program...

GÂNDUL 405: și dacă atâta vară mă dă peste cap și-mi clocotește toți neuronii, e pentru a primi cu sufletul dezgolit, liniștea iernii ce-mi zace în formă larvară, în fiecare celulă...iarna, eu sunt iarna mea...

GÂNDUL 406: osmoză : eu traversându-mă la nivel de epiderme, încet și-n șoaptă, spre inima ta...cea mai bine tolerată reacție chimică de către organismele noastre, angajate în mersul acesta periculos, pe sârmă, spre ziua de mâine...

GÂNDUL 407: creaturi perfecte, până când prima lacrimă ne rupe învelișul de porțelan...

GÂNDUL 408: toți caii mei, trimiși în galop la marginea lumii, să mi te-aducă...poate dura și-o viață!

GÂNDUL 409: nu respira și nu te speria...îngerul tău își face rugăciunea de seară...simți cum miroase a ambrozie aerul din jur? e prinosul pe care îngerii ni-l dăruiesc, să ne realizăm frumusețea sufletelor...

GÂNDUL 410: angoasa nesiguranței pașilor cu care traversăm viața asta, ne poate duce în final pe scaunul electric al neiubirii...

GÂNDUL 411: da...iubirea poate deveni și cancerigenă...în momentul în care se mișcă dintr-o singură direcție, întâlnindu-se la mijloc cu neiubirea celuilalt...

GÂNDUL 412: blestem: înflori-ți-ar în priviri toate săruturile dăruite până acum!

GÂNDUL 413: să nu uit: trebuie profitat la maxim, și valorificată pe măsură, fiecare respirație ce-o simți călduță și blândă, în căușul claviculei...

20.07.2014

GÂNDUL 375: fără niciun rost atâtea cuvinte...atâta zbor înlăuntru, între gratiile astea ruginite, degeaba...

GÂNDUL 376: moliile sunt varianta nereușită, tristă, a magnificilor fluturi, condamnate la sinucidere continuă...cu tenacitatea nezdruncinată de vreun eșec, încearcă să moară, până ce, în cele din urmă, cu primii zori, reușesc...

GÂNDUL 377: cum ar fi, să pot alerga desculță, prin toate sufletele prin care-am trecut, în viața asta?  

GÂNDUL 378: cântă-mi...am obosit să ascult sfârâind tăciunii aproape stinși ai zilelor astea, fără tine...cântă-mi sau plânge-mi..așa cum iți vine..fără note, fără lacrimi..doar din gene sau din degete...cântă-mi! sau plânge-mi! poate așa am să-ți iert toată tăcerea...

GÂNDUL 379: e suficient doar un sărut fluturat, adiat, catifelat, ca să te deturneze dinspre neant...

GÂNDUL 380: mă uit la ceas... a mai trecut o secundă...între ea, și cea de dinainte, am mai trăit o viață....

GÂNDUL 381: de găsit: ziua de ieri, când m-ai iubit de la primul cuvânt, fără să știi cine sunt și cum am apărut spre tine, de nicăieri...de peste tot...

GÂNDUL 382: să nu uit : nimic nu poate măsura o lacrimă...lacrimile au o dimensiune universală...măsoară fix cât un picur de ploaie...

GÂNDUL 383: mulțumescu-ți Doamne, că nu m-ai făcut floare...ce dureri aș fi avut la fiecare înmugurire, la fiecare înflorire...cred că florile plâng tot timpul...durerile înfloririi le bănuiesc a fi atroce...

GÂNDUL 384: seara poemelor șoptite s-a terminat...urmează noaptea jurămintelor false, și a țigărilor fumate pe jumătate...ne grăbim să ardem...

GÂNDUL 385: împreună cu mine, aș fi un întreg ? sau o jumătate mai mare?

GÂNDUL 386: pedepsește-mă: răsucește-ți toate visele în inima mea albastră!

GÂNDUL 387: m-am împrăștiat, bucăți, pe drumul ăsta dintre mine și tine...m-aș aduna, dar îmi place prea mult mirosul de praf...

GÂNDUL 388: fi-ți-aș șoaptă să-mi șoptești cât ți-a fost de dor!

GÂNDUL 389: înnodată, în aripile astea prea mari și prea grele, pe care mi le-ai atârnat pe spatele obosit...

GÂNDUL 390: dorurile-astea necurate, nu le mai spală nicio ploaie! or rămâne de-a pururi așa și le-om duce, flamuri rușinate, spre păstrare în vreun pod, aiurea, din sufletul tău, sau dintr-al meu, amestecate printre săruturi, îmbrățișări de-acum reci sau priviri flamande ...

GÂNDUL 391: știi? mi-e dor să-ți fie dor! așa ziceai...acum, târziu, înțeleg dilema acestei sintagme....

GÂNDUL 392: zâmbesc apatic din toate amintirile..trebuie făcută o corecție majoră...zâmbetul se face antrenând toți mușchii faciali...da, clar...mai am de lucrat...

GÂNDUL 393: haide! pune și tu puțin umărul să scoatem din noroi povestea asta! îi trebuie un final liniștit..suntem condamnați să fim fericiți!

GÂNDUL 394: fă-mă Doamne, ora exactă! de câte ori mă vede, să știe că-l iubesc!

GÂNDUL 395: rugăciune : Te primesc așa cum ești pentru că fiecare rană a ta e o fereastră deschisă prin care voi privi în tine! se spune de o mie de ori pe zi, pe nerăsuflate, până se limpezesc toate gândurile...

GÂNDUL 396: strigă-mă cu primul cuvânt care iți trece acum prin inimă, iți spuneam...și-ai tăcut...

GÂNDUL 397: iar mi-e albastru până la capătul dinpre tine...

GÂNDUL 398: capcane pentru fluturi, case pentru melci calamitați, aripi nepurtate de nimeni, ceață la pachete mici, cât să cuprinzi în căușul palmelor, o ploaie, două...vreo câteva săruturi, de dat pe drum păsărilor ce-ți zboară prin gânduri, îmbrățișări câte poți ține pe umeri...bagaj pentru călătoria spre Niciunde....

GÂNDUL 399: pedeapsă: o mie de vieți, de-aici înainte, să iubești același om! și tot să fie prea puțin...

GÂNDUL 400: mai bate inima mea la tine-n piept? ai întors-o periodic, la 24 de ore, ca în instrucțiuni?

19.07.2014

GÂNDUL 375: simt, cu fiecare zbatere, cum se-apropie ziua când o să urăsc din nou..și-o să doară mai rău ca-n alte dăți! ține-mă Doamne să nu mă-mprăștii!

18.07.2014

GÂNDUL 371: azi sunt ocean...puteți andoca cu indulgență la malurile-astea tulburi, să nu deranjați cohortele de fluturi veniți să se-odihnească...

GÂNDUL 372: cum ies câteodată cuvintele-n gânduri!...mâloase, confuze, diforme...mi-alunecă printre degete cu consistența moluștelor aruncate de valuri, la țărm...

GÂNDUL 373: azi le las să doarmă...mi-s obosite și nici măcar nu știu de ce...

GÂNDUL 374: m-aș spăla cu tine pe ochi, dimineața...de dor...înțelegi tu asta?

17.07.2014

GÂNDUL 358: și dacă, negre, ne-ar fi de-acum înainte  toate curcubeiele? 

GÂNDUL 359: urâm cu-aceeași măsură cu care iubim...urâm cu patos, până la rădăcină...până la lacrimi...urâm cu toate venele și oasele și organele...simțim până în plex ura, crește în noi ca un nou organ, la fel cum se simte și dragostea, cât o mie de inimi, o mie de plămâni, o mie de guri...amândouă ne pun în mișcare toate mecanismele ruginite-ale trupului nevolnic, osândit fie să iubească ,fie să urască până la ardere...și ne macină cu fiecare pas...și ne transformă în cenușă...și ne moare puțin câte puțin, în egală măsură în care ne naște și renaște în picuri mici...

GÂNDUL 360: deschide ochii larg, și lasă ploaia să ți-i spele de toate amintirile ce i-au durut!

GÂNDUL 361: lanțurile promisiunilor pe care n-ai putut să ți le ții, ne-or bântui pe-amândoi și-n următoarea viață!

GÂNDUL 362: puțin roz, să-ndulcesc amarul ăsta : măsura nemăsurată cu care-aș putea să râd!

GÂNDUL 363: înconjurați de-atâta tinerețe, până la orbirea irișilor...ce poate fi mai dulce! prefer orbirea astfel căpătată, bătrâneții liniștite și însingurate...

GÂNDUL 364: lasă-mă Doamne în viață încă o viață...și încă una...și încă una...și-apoi fă-mă stea saă colind toate lumile...

GANDUL 365: magia unei zile, ACELEI zile,  adânc înfierată în carne, se va purta de-a pururi, în toate reîncarnările!

GÂNDUL 366: senzația acută că sunt uneori mai mare decât lumea, și că nu mă mai încape pământul ăsta...îmi ies din munți, din apele toate..dau pe-afară din univers..toate mi-s mici...

GÂNDUL 367: m-am răzgândit, nu mai vreau să pot...vreau, în continuare, să nu pot nimic...să nu pot să vreau...să nu pot să cer...să nu pot să ascult..să nu pot să dau...să nu pot să iau..să nu pot!

GÂNDUL 368: aș vrea să mor de lene!

GÂNDUL 369: ventriculele mele bolnave....prea multă inimă în ele!

GÂNDUL 370: întotdeauna o să-mi fie dor de PRIMA ZI, când toate se întâmplă prima oară : prima îmbrățișare, prima privire, prima mângâiere, primul sărut, prima cunoaștere, recunoștere, necunoaștere....vreau să mă chemi mereu ca-n prima zi, cu ochii însetați, cu mâinile avide, cu îmbrățișările goale, gata să fie dăruite!

16.07.2014

GÂNDUL 347: să gând!

GÂNDUL 348: incomoda așezare în fața oglinzii, spre disecarea fără anestezie, a acestor priviri letargice...autocunoaștere întinsă la paroxism, cu rezultate dezolante : n-o să mă știu nici într-o mie de ani!

GÂNDUL 349: stăm țintuiți sub cadrul fix al regizorului, oricare-ar fi acesta, ca prinși în ace într-o ramă de insectar...jucăm aceeași piesă, pe repeat, cu conștiința că ne suntem...

GÂNDUL 350: zbor întrerupt brusc, la jumătate, ca un arpegiu deodată înghețat, așa simt acum privirea ta...o pot pipăi cu degetele golite de tremur...are consistența catifelată a primului sărut!

GÂNDUL 351: înflorește-mi Doamne, în podul palmei, sărutul primit la despărțire!

GÂNDUL 352: voluptatea cu care-am învățat să-mi tac în gând....

GÂNDUL 353: dacă într-o zi, mi-ar rămâne privirile agățate de chipul tău? ai putea să le duci, fără să le provoci răni sângerânde?

GÂNDUL 354: definiția vieții într-un singur cuvânt? Mirare!

GÂNDUL 355: azi mă simt rău...mă dor toate amintirile...mă dor umerii pe care-mi car în ultima vreme, toate gândurile...mă dor ochii orbi cu care nu mai știu demult, să aleg...azi, categoric, mă simt rău....

GÂNDUL 356: azi, numește-mă cu numele tău: Floare!...lasă-l pe El să mă culeagă și să mă țină în palmă până-mi vor cădea toate petalele, de-atâta drag...

GÂNDUL 357: atâta iubire nedăruită, păstrată în stadiu larvar, ascunsă în cel mai adânc ungher al sufletului înfricoșat, va tinde-ntr-o zi să ducă la cangrenarea întregului sistem de valori...vei sfârși amar, singur și rece...

15.07.2014

GÂNDUL 332: aș vrea să am curajul transcedental al sihăstriei...

GÂNDUL 333: perfectul compus al tuturor verbelor care mă definesc : am fost, am avut, am văzut, am dorit, am iubit...perfect de compus amintiri ...

GÂNDUL 334: saltul în gol de câte ori zâmbesc...stare de diafană nemurire...zâmbiți deci!

GÂNDUL 335: învăț meditația spre găsirea centrului de greutate care să-mi mențină verticalitatea ușor înclinată de-atâta arhetipală viziune : Eva greșind...

GÂNDUL 336: căzutul în genunchi spre rugăciune..similar liniștei cu care copacii îndură durerea desfrunzirii, toamna...

GÂNDUL 337: noaptea ne e dată spre iertarea păcatelor...în liniștea și întunericul ei, să găsim lumina cu care putem să ne iertăm noi înșine, greșelile de peste zi....

GÂNDUL 338: imigrant sufletul meu, rătăcește între vămile mâinilor tale, pasibil la deportare forțată în vreun lagăr absurd, denumit generic Tăcere...

GÂNDUL 339: zilele mele de naștere îmi dau din ce în ce mai des erori în sistem...de aceea, sar câte doua, trei odată...și iată cum, de vreo mie de ani încoace, am aceeași vârsta...minus infinit...mă îndrept spre nașterea mea, cu pași repezi...

GÂNDUL 340: privirea asta, desfășurată în triluri, asupra unei lumi compuse, ca ochii de libelulă, în uriașe sfere fațetate cu care disec în mii de felii, mica secundă ce-mi bântuie trecerea...ce puțin timp mai avem!

GÂNDUL 341: melodrama zilnică : sângele bătând cu pumni înroșiți în trupurile noastre nevolnice...

GÂNDUL 342: viața: spectacol psihedelic adus la nivel de artă, pe care nu reușim să îl conștientizăm decât în momentul când ni se pune în cale câte o răscruce...

GÂNDUL 343: recunosc, sunt un om disfuncțional...o marionetă scăpată de sub control...am îndrăznit să ies din tiparele gândirii...

GÂNDUL 344: lumina asta, caldă cremoasă, prin care mă scurg în drumul spre casă...

GÂNDUL 345: fă-mă Doamne vis, și dă-mă mie, copil...!

GÂNDUL 346: și mai fă-mă, Doamne, înger...îngerul meu păzitor, să-mi stau de veghe o zi, să-mi iau de pe umeri toate durerile astea...!

14.07.2014

GÂNDUL 315: îmi sunt cel mai apropiat rai, și cel mai necruțător iad...

GÂNDUL 316: măsura iubirii : mai mult ca ieri, și mai puțin ca azi...

GÂNDUL 317: piruete făcute de mine, cu MINE de mână...

GÂNDUL 318: muzica, această odaliscă desfrânata care te face dependent...care nu te lasă de multe ori să adormi, înfășurându-te în note și arpegii nebune, într-o degringoladă absurdă în tine, dorindu-te vers...sunt dependentă și nu vreau ajutor!

GÂNDUL 319: abecedarul complexelor începe cu mine ; sunt prima trecută, la litera A : arsură abruptă atârnând aiurea, azi și-alaltăieri și-anapoda...amară angoasă ce-mi sunt...

GÂNDUL 320: și-așa ce-mi vine s-alerg desculță pe drumul ăsta inundat cu toate ploile lumii!...să mă umplu până-n rărunchi de mirosul prafului ud...să-mi scuture toți pomii în plete, picurii atârnând pe frunzele încă verzi...și-așa ce-mi vine! dar mă opresc...e iar târziu..voi lăsa pe mâine...

GÂNDUL 321: epuizat emoțional, gândul ăsta de-un amar monstruos, numărat la rece (3.. 2.. 1..), ca la un start ratat într-o cursă absurdă, se prăbușește și moare...

GÂNDUL 322: ignor, în mod repetat, toate chemările inimii...

GÂNDUL 323: liniștea e o buclă temporală, născută din nevoia de autoapărare a fiecăruia, împotriva efectelor nocive ale dorinței...

GÂNDUL 324: mi-s toate viorile dezacordate până la urlet...

GÂNDUL 325: încerc o empatie stranie cu fiecare călător de care mă lovesc în drum...mă identific cu trăirile lui până la nebunie...fug...

GÂNDUL 326: între mine, cea adormind în podul palmei tale, și mine, cea hoinărind până la dramă, în vise, devin cântec...

GÂNDUL 327: mai frumos ca-n sufletul lui, pe vremea când era El, poate doar în rai să mai fie...

GÂNDUL 328: semn trecerii tale pe-aici, prin suflet: doar gândurile-astea tembele, amestecate, absurde și de neînțeles...

GÂNDUL 329: imagine de vis : Nichita, recitat pe muzică de Bach...

GÂNDUL 330: dacă lipesc un rest de umăr, pe un rest de sărut, cu un rest de aripă, toate la un loc cu un rest de inimă, fac la un loc un rest de iubire?

GÂNDUL 331: privesc cu ochi fără nicio culoare, culorile unui asfințit dumnezeiesc...

13.07.2014

GÂNDUL 302: azi mi-ai fost: amar, ambrozie, auz, altfel, alaltăieri, ambiguu, aripă...azi, 13, mi-ai fost: ardere, amarnic, aiurea, apatic, astrologic...azi, 13, ți-am fost...minune!

GÂNDUL 303: cu capul în nori, cu norii în suflet, amestecată cu ei până la ultimul gând...copilul- femeie- copil se trezește : azi se iubește!

GÂNDUL 304: scurt metraje pe trotuar : pașii lui, de care nu se mai știe....se duc sau se întorc spre/ dinspre ea?

GÂNDUL 305: dragoste pe furiș între degetele ei diafane și palmele lui mângâietoare....noi? martori triști...

GÂNDUL 306: simetria privirilor întreruptă brusc de-un scurt circuit, anume produs, de tăvălugul cuvintelor ieșite negândit...

GÂNDUL 307: frenezia cu care mă arunc în cuvânt, nu poate fi asemănată poate, decât cu nebunia furtunii ce-mi bântuie fiecare neuron în momentul în care îmi alunec privirea pe tine, într-o mangâiere absurdă, neînțeleasă, necuprinsă, dar atât de dulce...

GÂNDUL 308: motricitatea aripilor : stare de perfecțiune niciodată atinsă de om...

GÂNDUL 309: mitul efervescent al dragostei, servit la pahar rece, cu gheața pe buze...tratament pentru nemurirea schiopătând în fiecare dintre noi....

GÂNDUL 310: să nu uit : cred!

GÂNDUL 311: etern bumerang : azi !

GÂNDUL 312: cuvintele și gândurile nu sunt semne de slăbiciune...sunt scala pe care fiecare își măsoară trecerea...

GÂNDUL 313: de restul, toate vor curge la fel ca și până acum: fără noi...și noi, agățați undeva, în vinilul învechit al unui cântec repetat obsesiv, pe fundalul vechilor săruturi...

GÂNDUL 314: iartă! frumusețea nu e mereu ceea ce privim...e ceea ce simțim în suflet când cineva ne privește...gândește...dorește...

12.07.2014

GÂNDUL 284: gravităm între ultimul sărut și primul "adio"...de restul, se întâmplă doar zile curgând, de-a valma...

GÂNDUL 285: să nu uit: de umplut, până la refuz, toate visele, cu cântec de leagăn...

GÂNDUL286:șiplângșiplângșiplângșiplângșiplângșiplângșiplâng...nuștiucumsămămaiopresc...

GÂNDUL 287: egală cu mine însumi, până la sânge...nici mai multă nici mai putină, decât EU, așa cum mă privesc de dinlăutru...puțin de OM...puțin de PIATRĂ...puțin de COPAC...puțin de DORINȚĂ...puțin de CUVÂNT...

GÂNDUL 288: tragic și ironic asumat : zborul moliei...

GÂNDUL 289: da, recunosc, am împins până la limita imprudenței, jocul de-a viața...voi înceta însă...până la "ultima zi", mai vreau zile...

GÂNDUL 290: pornesc de-a-ncetul, pe furiș, pe drumul ăsta, care poate duce spre tine...ca să am timp să mă-ntorc, și să te mai caut o dată...

GÂNDUL 291: actul cald, al mângâierii pe creștet, ar trebui sa fie icoana la care să ne închinăm și dimineața și seara...ne-ar face, cu siguranță, mai buni....

GÂNDUL 292: calea lungă, aleasă de privire, să vadă ...o adevarată operă de artă, pe care n-o mai știm prețui...

GÂNDUL 293: despre fatalitatea de-a gândi: haideți s-o facem cu nonșalanță, în cor!

GÂNDUL 294: consistența metalică a tălpilor, în momentul în care afli că nu mai poți zbura....

GÂNDUL 295: albastru...e o stare care mă liniștește și mi-adoarme toate coșmarurile...

GÂNDUL 296: ideea fixistă cum că s-ar schimba toate zilele mele, dacă macar una dintre dimineți, ar fi de pe altă planetă....

GÂNDUL 297: mă predau necondiționat durerii, și realizând asta de fiecare dată, îmi dau pedepse din ce în ce mai grele...

GÂNDUL 298: adolescența mutilată va avea drept consecințe o maturitate gârbovită, depresivă și cu ușoare tentative de fericire...ușoare de tot...până la limita firului de păr....

GÂNDUL 299: când în ziua în care m-ai cunoscut, ploua de rupea, cu fluturi și flori de nu-mă-uita...

GÂNDUL 300: să mă opresc puțin, să-ți șterg lacrimile mele cu care te-nfășori în fiecare dimineață, ca într-un giulgiu...

GÂNDUL 301: paranoia cititului printre cuvinte ar trebui tratată chirurgical...amputată cu totul, până la rădăcină...

11.07.2014

GÂNDUL 272:      zâmbetele fugind către alte umbre

                             ne lasă desfrunziți , amari și fără ochi...

                             ar trebui să murim iarăși....

GÂNDUL 273:      un soare albastru și vâscos
                             mi-a pus în ferestre lumină cețoasă, 
                             pedeapsă inimii că cere cuvinte....

GÂNDUL 274:      arată-ne cum îți cresc aripi,
                             în fânul dintre mâinile palid- amărui!
                             învăța-vom și noi meditația....

GÂNDUL 275:       ia-mi toate degetele prelungi,
                              amestecă-le amarnic cu lacrimi și pietre...
                              apoi adoarme-mă în șoaptă...

GÂNDUL 276:       mă sperie toate gândurile lor
                              traversându-mi culoarele zăbrelite și cojite crud
                              și-atunci, uit să respir...

GÂNDUL 277:       împrejurul meu sunt mâinile tale
                              cărora le cresc mai mereu frunze bizare
                              în forme roșii, de inimă....

GÂNDUL 278:      aprind pe alocuri căpițe uscate,
                             ca fumul, crescând, să-mi arate ora 
                             la care se nasc luceferii...

GÂNDUL 279:      aș scrie acum despre cântecul
                             cântat din buricele degetelor mele de lemn...
                             nu ies însă  decât virgule...

GÂNDUL 281:      am deșeuat caii aștia cuminți
                             să-i alung către mare, să pască
                             până nu mai pot, scoici....

GÂNDUL 282:     dacă flutur din gene cuminte, 
                            poți să-mi transformi în mătase chipul
                            ăsta, palid, bolnav și urat?

GÂNDUL 283:     azi desenez din creion HB
                            ce-am simțit când ai plecat aseară...
                            mi-a ieșit o ceață profundă...

10.07.2014

GÂNDUL 262:  eu îmi sunt începutul zilelor mele, și tot eu, și sfârșitul...

GÂNDUL 263: mâinile-astea betege, nu-mi mângâie...nu-mi vor...nu-mi cer...

GÂNDUL 264: mi-e mintea azi plină cu puf de păpădie...semn de cumpănă mare!

GÂNDUL 265: căutător de aur prin noroi....

GÂNDUL 266: hămesitele  cuvinte ce-ncearcă să spună NIMIC...

GÂNDUL 267: zborul, făcut parcă să-mi umple toate amforele golite...

GÂNDUL 268: sincopa de mai devreme, transformată în ritm haotic, de sarabandă...

GÂNDUL 269: am făcut aproape de toate..am zâmbit , am plâns, am râs...am simțit, am îmbrățișat...am sărutat, am mângâiat...am urât, am jelit...am dormit, am citit...am înghețat, am ars...am uitat, am spus prea multe...am tăcut, am zăcut...am cântat, am amețit...am zburat de câteva ori până la prăbușire..am sădit un copac...am dansat și-am desenat...am mințit, am regretat...am încercat ruga, am experimentat trecerea dincolo...am scris versuri și-am recitat...am inventat cuvinte cu care m-am jucat pe propria-mi piele..am rătăcit unde picioarele singure m-au dus...am înnoptat, am fugit...am rupt carnea de pe oase de durere...am părăsit și-am fost părăsită...am sperat un timp, apoi m-am oprit...am așteptat să se întâmple, și iar m-am oprit...am dorit..și ce dacă?...am colorat visele, nu ale mele...ale mele sunt alb - negru toate- când am noroc, sepia...am dat înapoi, am luat hotărâri - greșite, cel mai ades...am cerut iertare și-am iertat până la prăsele, cu voluptate...am vrut să mor de câteva ori...am primit condamnări pe viață, și-apoi le-am revocat punând gaj inima mea...am rămas singură...am dorit să nu doară...doare...trăiesc în închisoarea unui trup pe care nu-l recunosc ca fiind al meu...am avut în suflet lumina, și-apoi o noapte vesnică m-a inundat...acum e bine...acum sunt între vis și trezie...pe marginea apei, mă-ncumet să privesc peste umăr...ești?

GÂNDUL 270: furtuna asta, de la mine vine...din vidul din alveolele mele, golite de miere...

GÂNDUL 271: m-ai strigat? 

09.07.2014

GÂNDUL 246: încercarea de a nu respira, preț de un buchet de săruturi...

GÂNDUL 247: în fiecare dimineață încerc să recompun ceea ce noaptea a stricat: mi-așez oasele la loc, îmi limpezesc și obișnuiesc ochii cu lumina, îmi scot la aer inima...azi le-am uitat pe toate, așa, alandala..mi-a fost rece cu mine...

GÂNDUL 248: gândurile mele se recită, de aceea semnele de punctuație sunt variabile sau prost așezate.... 

GÂNDUL 249: ieșisem la lumină, cu frică, după mult timp....era noapte deja!

GÂNDUL 250: între timp, sunt mai bătrână decât însăși inima mea...

GÂNDUL 251: adună-mi toate moleculele hăituite și recompune-mă...fă-mă vioară...și de restul, dă-mă la lupi, să mă urle la lună...

GÂNDUL 252: mă apun într-o singură culoare: rosu cenușiu...

GÂNDUL 253: o rochie croită din săruturi, mi-aș dori, pentru ultimul dans...ce desfătare!

GÂNDUL 254: am început de o vreme, să traversez doar două anotimpuri : Iarna și Eu...

GÂNDUL 255: dependență de cuvintele mele, zici? jură-le!

GÂNDUL 256: gomaj pe ochii larg deschiși, în scop terapeutic : e prea mult Frumos!..am toleranță agravantă la el...

GÂNDUL 257: de la gând până la mână, tind să mă pierd ușor, fără putința regăsirii...

GÂNDUL 258: apune-mi mie acum, azi știu să fiu orizont!

GÂNDUL 259: râzând, mă faci să plâng...nu știu cum îți reușește atât de bine!

GÂNDUL 260: și iar mi-e dor de mine, azi...

GÂNDUL 261: adună-mă bob cu bob, pune-mă la încolțit ...voi deveni cel mai liniștit stol de fluturi care să-ți bântuie stomacul...

08.07.2014

GÂNDUL 233: de aș putea să mă întorc în timp, m-aș opri acolo unde mâinile mele, mierite, mângâiau....acolo unde buzele mele, șoptite, sărutau până la secetă, acolo unde ochii mei, doriți, se pierdeau în stelele ce-mi fuseseră puse la picioare...

GÂNDUL 234: delicată până la lacrimi...mă urăsc!

GÂNDUL 235: lumina asta sângerândă îmi pulsează frenetic prin creier...Doamne, ce doare!

GÂNDUL 236: încă nu sunt Acolo...sunt abia Niciunde...

GÂNDUL 237: dacă Dragostea nu este răspunsul, atunci ce rost mai are întrebarea : cui suntem?

GÂNDUL 238: neputința mâinilor mele reci, să se-ncălzească singure...

GÂNDUL 239: îmi alunec cu nonșalanță printre degete...ce risipă!

GÂNDUL 240: recunoscătoare pentru încă o zi , cu mine....

GÂNDUL 241: să nu-mi taci prea mult, când ne vom întâlni, n-o să mai știu unde ți-am rămas...

GÂNDUL 242: gratuit în lumea asta, e doar aerul...restul te costă ba o bucată de suflet, ba inima toată, visele și dorințele la un loc...în final, rămâi singur și gol...dar respiri...

GÂNDUL 243: până la un punct, îmi sunt Dumnezee, de restul : mlaștină și întuneric, în care nu mă încumet...încă...

GÂNDUL 244: fericirea e individuală, o ai sau nu...nimeni și nimic nu-ți dă din partea lui; dacă ai noroc, poți doar să o intersectezi pe a ta cu a celor din jur, preț de o zbatere de pleopă...

GÂNDUL 245: copleșită...

by Jana Euler