absenta...

GÂNDUL 156: stare de vid, ce-o simt dureros într-un ochi....

GÂNDUL 157: rătăcirea asta prin negru, o să-mi sece toate visele, care și-așa s-au vorbit să nu-mi mai fie, de ceva vreme..

GÂNDUL 158: venin ai pus în cupa tihnei mele, venin mortal din frunze neînmugurite și din flori neînflorite...

GÂNDUL 159: decid: rupere de aripi...e dureros de greu să le porți pe umeri, ude...

GÂNDUL 160: e ca și când nu m-am născut....

GÂNDUL 161: toate gândurile mele au insomnie, brusc instalată...cred că de vină e absența mea din paleta culorilor..azi nu sunt culoare...azi absentez nemotivat!

GÂNDUL 162: de mi-ai pune în brațe chitara ta, acum, să-nvăț să cânt, m-aș bloca și-aș începe să-i spun povești..muzica ieșită din corzile chitării mă copleșește și mă aduce în stadiu larvar...

GÂNDUL 163: azi am vrut să mă sinucid, intoxicându-mă cu norii ăștia care-mi stau de câteva zile pe casă...atâta ce m-am uitat la ei, că era să-mi crape retina...frumos mod de-a muri, o să mă rog pentru asta....

GÂNDUL 164: busolă fără nord ce sunt...am plecat în călătorie să-mi caut sufletul...îl voi găsi abia când se va sfârși lumea, acolo...la capătul ei...zadarnic drum spre mine!

GÂNDUL 165:    să-mi fie tâmpla atât de obosită

                         încât să pierd povara unui sărut timpuriu?

                         cum să-mi explic atunci clipa tăcută, venită

                         dintr-un spațiu murind și strigând, cenușiu?