24.07.2014

GÂNDUL 427: apologia mâinilor-astea: mâinile-astea care știu să mângâie până la alean...mâinile-astea care știu să doară...mâinile-astea care știu să-și ia la revedere dureros sau dulce...mâinile-astea care dor indiferente...mâinile-astea care aduc extazul...mâinile-astea din care poți sorbi mii de săruturi...mâinile-astea fierbinți care cântă la toate coardele tale...mâinile-astea crude care nu te mai cer....mâinile-astea care te cheamă când ți-e lumea mai dragă, și-apoi te alungă rece, sec...mâinile-astea pe care le vrei departe cât mai aproape...mâinile-astea care îți răscolesc toate organele interne...mâinile-astea în care poți plânge tone de lacrimi, căci ele știu a le șterge...mâinile-astea nobil-nervoase, care te poartă spre raiul dintr-o poveste...mâinile-astea mă vor urmări toată viața...mi le-am tatuat pe spatele pleoapelor și în fiecare circumvoluțiune, spre nemurire....mâinile-astea, dulci amărui...