GÂNDUL 117: dacă durerea se poate provoca la comandă și la dorință, vă rog, provocați-mi puțină fericire!
GÂNDUL 118: balet: mâini eterice, aripile abia ghicite pe spatele elastic....mușchi tensionați elegant, spre deliciul ochilor noștri...poezie cu aripi, pe poante!
GÂNDUL 119: aș vrea să știu să fiu "devreme"....niciodată "prea tarziu"....
GÂNDUL 120: dacă întind mâna, la capătul degetelor mele te găsesc pe tine...nu se mai simte linia de demarcație ce ne dădea contur fiecăruia...acum nu mai știu unde începi tu, și unde mă sfârșesc eu...
GÂNDUL 121: atârnată între puncte de supensie, ca picăturile de rouă pe iarba crudă, dimineața...
GÂNDUL 122: tot ce e târziu acum, a fost odată prea devreme...noi, nu am reușit sincronizarea cu dorința...
GÂNDUL 123: când n-o să-mi mai încap în piele de bucurie, ce fac cu excesul de "mine"? unde mi-l pun?
GÂNDUL 124: pentru cine n-o are, frumusețea se învata de la cuvânt, de la inimă și de la resemnarea cu care te accepți!
GÂNDUL 125: noi înșine ne suntem piese de teatru; așteptăm cu mirare fiecare " a doua zi" să vedem cum s-a schimbat decorul, ce actor a câștigat castingul pentru rolul principal, ce replici ne-au fost date sau tăiate la montaj...minunate piese de teatru mai suntem!....și buni actori! reușim să mimăm bucuria, mințindu-ne nonșalant și privindu-ne de dinlăuntru, direct în ochi...buni actori!
GÂNDUL 126: șablon pentru viața viitoare: bătaia muribundă a inimii tale...voi fi sigură că ți-am fost până în ultima clipă!
GÂNDUL 127: rupe-mă Doamne de mine! m-am obosit și stau să mă mor singură!
GÂNDUL 128: vreau să-mi galopeze prin vene toți fluturii... buchete...
GÂNDUL 129: fi-mi-ar sete de sufletul tău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu