GÂNDUL 414: sentimentul că abia aștepți să treacă...și că mori în fiecare secundă lângă...
dar că dorești însetat secunda de după...
GÂNDUL 415: nopțile astea artificiale în care tu te faci că mă iubești, iar eu ma prefac îngrozită, că plec...
GÂNDUL 416: în stare să pierd toate bătăliile cu tine, numai să-mi mai fii un timp...dar tu nu știi...
GÂNDUL 417: pe drumul ăsta pustiu, urmele pașilor tăi nu se mai știu...toate sunt acum pe tălpile mele obosite..
GÂNDUL 418: meticulozitatea de ceasornicar, cu care îmi aliniez zilele, în șir, la distanțe egale, cu același conținut sec, în aceleași tonuri discrete de gri, în speranța ca măcar una va fi greșită, și tot eșafodajul din greu construit, se va prăbuși, spre a o lua de la început...un alt început....
GÂNDUL 419: în carnea asta sângerândă, stigmatizează-i toate cuvintele tale de dragoste ce nu le-ai spus până acum...n-o vor durea, căci prea mult sunt dorite...!
GÂNDUL 420: deznodămintele sunt întotdeauna ilogice...căci refuzăm să înțelegem rațiunea celui de lângă noi, orbiți de dreptatea cuvintelor noastre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu