GANDUL 632: şi iar incapacitatea dezolantă de-a vedea mai departe de mâinile-astea înnodate, răscolite, arse pe tot înlăuntrul de negru...
GANDUL 633: îti şoptesc în ochiul cald tot dorul pe care nu-l mai auzi în bătăile sincopate ale inimii tale deodata surdă...
GANDUL 634: ambivalentă dorinţă : să plec, dar să mai şi rămân un timp...pendul cenuşiu, lovindu-se haotic de pereţii unei lumi ce mi se năruie brusc, la picioare....
GANDUL 635: ne mai desparte o noapte, un rest de zi, un cer întreg şi-un pământ scuturat de toamna asta convulsivă...în rest, suntem mereu impreună...
GANDUL 636: pleoapele străvezii peste ochiul secat, pot să îţi induca o vagă senzaţie de linişte, pe care, ştiu sigur, o preferi agorafobiei cu care te lauzi în intimitatea spaţiului mic, imprecis, pe care l-ai ţesut împrejuru-ţi...
GANDUL 637: teama nemotivată de lacrima în cădere, se compensează cu frumuseţea cu care roua reflectă dimineţile născându-se din inima ta...
GANDUL 638: tălpile goale...mâinile reci...trupul scoică şi ochii pădure...cine-mi mai sunt?
GANDUL 639: în plin picaj din prea-înaltul necredincioaselor gânduri...
GANDUL 640: număr bobii de ploaie, îi spăl în două gânduri reci, limpezesc apoi cu multă trudă de prin palme adunată, şi-i vântur prin aerul sticlos din dimineţile cu miros de muşcate sângerii...poate-aşa să vă placă ploile, pe care nu le-nţelegeţi decât din spatele ferestrelor închise ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu