GÂNDUL 671: curbate, pe traiectoria dinspre tine spre mine, cuvintele-ţi ajung din nou, dializate de inima mea, în gândul care le gândeşte spre cunoaştere....
GÂNDUL 672: evadarea din cochilie te costă fie o bucată de suflet, fie inima toată, viaţa uneori, sau chiar întreaga nemurire promisă...
GÂNDUL 673: m-a întâmplat întâmplarea în viaţa ta, brusc...ca un scurtcircuit după furtună....
GÂNDUL 674: mersul ăsta, în zig-zag, camuflat, printre suflete ameţite de rutină, rupe bucăţi din mine...o să rămân tristă şi-aiurea, în inima goală...
GÂNDUL 675: rescrie-mi cu roşu codul genetic al tuturor săruturilor ce vor fi fiind de vină pentru fiecare răsărit de dor...
GÂNDUL 676: sunt formula prescurtată, până aproape de zero, a tuturor neiubirilor întâmplate în visele de visat când simt ca sunt gata de zbor...
GÂNDUL 677: îmi lipseşte din dotare tocmai organul care secretă fericire...abuziv deposedată, cui să reclam?
GÂNDUL 678: şi, când ajung în sfârşit, să mă iubesc, cutez să obosesc...dor aripile abia-nmugurite ce-ndrăznesc să zboare-n cunoaşterea de sine...
GÂNDUL 679: cromatica violentă a dimineţilor, înfiptă dur în retina nepregătită pentru atâta splendoare...
GÂNDUL 680: gânduri necrozate, ce se doresc amputate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu