GÂNDUL 721: răscolită de nesaţul unui sărut întârziat, aproximativa întoarcere către tine, se-ntâmplă doar în oglindă...şi-ntr-un final, atârn din nou, între mine dorind şi mine-aşteptând...
GÂNDUL 722: nu e uşor să fugi, când ai rădăcinile crescute chiar dincolo de tine...
GÂNDUL 723: curcubeie înnodate haotic în visele repetitive despre nenăscutele, prea doritele ploi...
GÂNDUL 724: îmi picur pulsul prin clepsidrele mâinilor tale, neputincios să-şi întoarcă întregul în lungul curgerii sale...
GÂNDUL 725: dispusă perpendicular pe axul umbrei mele într-o finită verticalitate, aproape vecină cu zborul...totdeauna aproape, niciodată-ncercând...
GÂNDUL 726: nevroză pe note plouate, de plumb dăltuit din oase sunând dogit a singurătate...
GÂNDUL 727: un fel de albastru răsărind ca o rugăciune, din bricolajul ce ţi-alcătuieşte privirea rătăcind delirant peste mâna cu care te mângăi, timidă...
GÂNDUL 728: aliniate-ntr-un marş funebru, mi se topesc spre imposibil, toate visele în care-am zâmbit îngăduitoare dorinţelor ne-ntâmplate, gata să-mi fie...
GÂNDUL 729: ancora cu care mă ţin de-un ţărm ambiguu, se resoarbe la fiecare reflux al inimii mele mult prea obosite de-atâta zbatere...
GÂNDUL 730: indentităţi aberante prin care-am înotat din punctul naşterii mele, până acum, la apus...până la urmă, tot melc...niciodată pasăre...niciodată fluture...niciodată înger...
 |
| fotografie apartinand prietenei mele de suflet, Hannelore |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu