27.09.2014

GÂNDUL 842:  in templum Dei...oricare-ar fi el...eu poate, cu toate porţile deschise spre tine...tu poate, cu toate sinapsele venindu-mi în caldă întâmpinare...el poate, sângele, cu toată incandescenţa arzându-mi spre inimă în puls rătăcit, dezorientat, amestecat...ea poate, visarea, cu toată necredicioasa gândire adunată-n mănunchi, într-o blasfemică chemare a sinelui la judecata dintâi...el poate, neîntrupatul cuvânt ce-mi blochează la nivel de thalamus, toate proiecţiile tale disperat pierdute în refuzate îmbrăţisări...ea poate, distanţa dintre inimă si umbra-mi, în continua, întunecata agăţare de picioarele plumbuite ce nu mai ştiu mersul înapoi... el poate, amurgul, ce-mi sparge în mii de nuanţe de vin rubiniu, ochii desenaţi cu cenuşă pe un chip iluzoriu din piatră ponce...in templum Dei...oricare-ar fi el, nu se mai petrece nimic...e doar o linişte otravită ce-a topit până şi aripile păsărilor ce obişnuiau să treacă în mortuar convoi pe deasupra trupului femeii de fum...