24.09.2014

GÂNDUL 831:

prezumtivele dorinţe
cu care-aş fi putut coabita
dacă aripile mi-ar fi fost deschise
nu spre înlăutru,
nu spre abandon,
nu spre trecere...

puţin probabilele zâmbete
ce mi-ar fi putut anula
inspiraţia respirată în otrava tăcerii,
mi-ar fi fost simple
şi fireşti,
precum privirile automate
deschise spre fiecare dimineaţă...
mecanism
pe care nici nu-l mai conştientizez...

ipoteticele îmbrăţişări
cu care-mi duc în cârcă
anii ăştia obosiţi,
secaţi,
prea daţi în pârg, 
mi-ar fi fost mai aproape,
mi-ar fi fost mai calde,
mi-ar fi fost...
ce mi-ar mai fi fost!

atributul oboselii
din întârziatul sărut,
dorit,
implorat, 
jinduit până la rădăcină,
adăugat unui substantiv incert,
neutru,
defectiv de plural...

dar, pesemne,
în universul meu paralel
nici nu te-ai născut...
prezumtiv...
puţin probabil...
ipotetic...


fi-vei doar verb,
neconjugat...