13.09.2014

GÂNDUL 741: şi dintr-o dată mi-ai lăsat Toamnă, toate durerile inimilor îndoliate de nesărutatele lacrimi, să-mi atârne pe pleoape, până la cenuşă...

GÂNDUL 742: cum te-aş mai îmbrăţişa, dacă numai fumul ţi-e umbră, şi umbra ţi-e fum?

GÂNDUL 743: veştejit urletul lupilor ce-mi dau târcoale, în aşteptarea îngropăciunii în cuvânt nerostit, neauzit...

GÂNDUL 744: cu ochi de ambră tristă, mă privesc de dincolo de oglindă, rasturnată si redusă la scară, spre imortalizare veşnică în nefiinţă...

GÂNDUL 745: mi-atârn sufletul pe-o coardă putrezită de pian şi-aştept în soarele ăsta bolnav, muribund, necuvânt de la tine...

GÂNDUL 746: şoapte chihlimbarii surprinse la furat de îmbrăţişări albe pentru gânduri negre...

GÂNDUL 747: rătăceşte-mă printre bătăile tale de inimă! lasă-mă uitată acolo...umple-mă cu praful ce-ţi străbate în goană nebună venele sclerozate...aruncă-mă printre cuvintele cu care te joci...pune-mi  în dreptul mâinilor moarte, atribute fără-nteles...sărută-mi într-un sfârşit apoteotic, ochii ăştia nedeprinşi cu prea multa lumină...şi-mbrătişează-mă...mult..departe...sus...tot mai sus...până-n inima cerului ce stă să-ţi cadă la picioare, de dor...

GÂNDUL 748: răscolită de ipotetice iubiri până la strepezirea sufletului...

GÂNDUL 749: amarele cupe pline cu dimineţile-nsingurate...

GÂNDUL 750: şi iar nu mai pot, căci zac a tăcere-ntr-un noian de-ntrebări violent născute din neaflatele plăceri interzise...