GÂNDUL 702: din cenuşa dinăuntru poţi clădi negânditele gânduri ce-ţi adastă însetate, în prea lunga aşteptare, să-ţi încolţească a lumânare...
GÂNDUL 703: neatingerea îngerească din visele lui, în care te bănuieşti a fi călătoare...
GÂNDUL 704: nebunele îmbrăţişări ce ne răscolesc epidermele prelungite până spre lacrimă, într-o continuă, nebănuită, mirare...
GÂNDUL 705: ne-adun, ne scad apoi, sperând că ecuaţia noastră va fi privată de necuvinte...
GÂNDUL 706: nesacrificatele mâini ce-mbrăţişeaza umerii calzi, scări durerii neînchipuite de-a iubi...
GÂNDUL 707: recviem neauzit, simţit cu podul palmelor nefiresc de frumoase, când îţi îmbrăţişează inima nesătulă de cald...
GÂNDUL 708: fluturi neauziţi, nevăzuţi, crescuţi în alveole de gând neştiut, necugetat, într-o continuă, neterminată, cămaşă de forţă....
GÂNDUL 709: întregul meu, desperecheat din timpuri, îl regăsesc acum, neabătut de la dorul cu care te strigă-n pustie...
GÂNDUL 710: desacralizarea cuvântului, nepedepsită, ne va măcina până la pulbere...o vom duce pe umeri amari, crucificată în fiecare sinapsă ce ni se va naşte, şi-n fiecare celulă ce ni se va muri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu