jurnal, ziua 24,01,2015

- îmi plouă astăzi iarna cu toată neputința de-a înțelege de ce nu-mi rămâne de-a pururi toamnă-n privirea cu care mă despart continuu de tine, cu aceeași durere cu care inima stă și mai moare câte puțin, sincopat, în fiecare sărut de rămas-bun...

- și ziua când aripile-ți poartă pământul sfințit al tuturor îmbrățișărilor pe curcubeul cu care-ți ademenești visele să-ți coacă săruturi în palmele ninse cu tăceri...

- fie-mi inimă și bate-mi în tâmplă ruga dorului de tine!

- nevisare continuă cuprinsă în tandrele necuvinte ce le simt gata să erupă... și apoi iar, liniștea primordială a centrului de greutate rătăcit între o inimă tăcândă și-o lacrimă murindă...

- destrămarea gândului gol, orbitând schizofrenic, degerat, în albul unui ochi stins, îndepărtat...