jurnal, ziua 13,01,2015

- aromă de var înțepenit de frig, scurs de pe pereți prăfuiți, de catapeteasmă îngenuncheată de ceară, de fluturi bătrâni, sclerozați, învârtindu-se-n perpetue cercuri, de file îngălbenite, vag mucegăite... de ceasuri de buzunar cu mecanismele înțepenite la ore aiurea, de lăzi de zestre mâncate asiduu, cu poftă, de cari...
.
.
.

aroma din podul bunicii în care trona, prăfuit, dezmembrat, un elegant gramofon...arome de dantelă trist parfumată cu odicolon franțuzesc, vag amintind de gloria albului spumă ce le definea altădată... aromă de cafea, sau de ceai, ținute-n cutii de tablă colorată, cu capace desperecheate, cocoșate de atâtea accidentale căderi pe-o podea de marmură rece, de săpun ținut până la epuizare între lenjerii desuete, de pudră prăfoasă, sau praf de pudrat, înghesuit în cutiuțe de argint vechi aproape negru acum...arome aspre, de viniluri zgâriate, din glorioasele vremuri în care jazzul era suveran... arome de blănuri bătrâne, rărite, purtate cândva de june demoazele elegante, arome de cutiuțe muzicale, jalnic ruginite, pe care doar umbrele mai dansează...arome de flori de plastic, triste, morbide....arome de păpuși de porțelan,ciufulite, cu fețe sparte sau ciobite, din care doar ochii, mari, încă vii, mai pot povesti de câte mângâieri au avut parte... aroma căluțului de lemn lăcuit, ce-a legănat atâtea vise.... aroma dagherotipului aruncat într-un colț îndepărtat, laolaltă cu o mână de fotografii de nuntă și nu numai, din care nu se mai înțelege nimic...și de cărți de colorat, de jucării de tablă, și mingi dezumflate, de hăinuțe deșirate, decolorate, demodate, de mașină de cusut cu burta dizgrațios desfăcută, lăsând vederii mecanisme ce parcă se autodistrug prin topire, de perdele cu ciucuri grei, de mătase obosită... de mobilă din lemn de nuc, încă impunătoare, zăcând claie peste grămadă peste biciclete înțepenite într-o rugină groasă, cleioasă... ...

.
.
.
aromă de gânduri ținute cu capul în jos, pedepsite pentru neuitarea cu care-ți reînvii trecutul...

aromă de copilării trecute într-o dulce neființă...
talcioc elegant, unde tăcerea se tocmește cu rugina, în șoapte vagi, cu arome de buzunar în care stă cutia cu tutun de prizat...