jurnal, ziua 06,01,2015

- dimineața cu luna-nghețată-n naufragiul oglinzilor sparte de colții luminii încremenite în convergența geroasă a unui început diamantin de ianuarie...

- pietre care plâng, în urma tălpilor de plumb târâte prin pajiștea ruginită a sufletelor ce mi-au tranzitat inima...

- naufragiul oglinzilor sparte, de prea multă frumusețe nehotărându-se să-mi fie...

sau să moară apoteotic pe-un chip obosit, transparent...

- puținul zâmbetului, amestecat în imensitatea năucitoare a gerului ce mă-nconjoară aprig încă, pentru încă un timp, ar da, prin ridicare la puterea tu, aproape-un infinit... abstractă viziune...

- bate pământul din picior, sălbatic înzăuat de alb, și-așteaptă să renască viguros, prin crudul ierbii năucitoare...

- cu degetele închegate nebunește-ntr-o mângâiere ce ți-o dorești eternă...

- până la contopirea cu visele tale, transcend coloidal printr-o lume absurdă, din care nu mai înțeleg nimic, în afară de gălăgia despletită a despărțirilor...

- pleoape lichide, cu care lumina m-acoperă peste noapte, și-mi lasă în gânduri numai ploaie, degenerând într-o improbabilă ninsoare...