- sâmbătă necuvântătoare, dezgolită de cuvinte, înveșmântată-n urme mătăsoase de secunde lascive, leneșe... apatică stare de muțenie, dedată culorilor ce mă-nconjoară...
- magic moment, fără coordonate, aliniat în busola cu care răscolești după nordul incert, de început...
- mirările pietrelor pe care-mi trec herghelii de vise nevisate încă...
- alb infinit cu care-mi ning amintirile ce-mi umplu sinapsele...
- infernal nisip ce-mi măsoară trecerea din ce în ce mai puțină...
- prelungirea vibrațiilor din mângâieri cu încă un sărut, și-apoi cu încă unul, până ajungem la clipirea îndrăgostirii din prima secundă...
alb discrepant ningându-mi amintirile cu care-mi umplu venele (cave sau nu) şi arterele prin care nu curgea decât sânge din cauza ta
RăspundețiȘtergere