de obicei,
te întâlnesc pe-o margine de frunză,
pe-un abandon letal în vis,
te aflu în nemângâierea
de pe peronul fără trenuri,
în necuvântul unei amintiri,
în roua netrezitei dimineți
ce mă rupea de trupul cald
și îndreptat spre bun rămas...
de obicei,
te întâlnesc pe-o margine de frunză
culeasă dintr-un arzător sărut
uitat în cartea în care
Nichita mi-era cer,
și mi-era zbor...
de obicei...
cerc fără rază,
inimă fără bătaie...
tu, sânge fără roșu,
plecat în pribegii acute,
fără mine...
 |
| by Alexandru Tache |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu