fără timp, timpul ăsta
din care s-au scurs
toate mângâierile,
și din care
plânge-o inimă
albastră
ca o stampă japoneză
în care se-amestecă
un sfârșit
infinit
cu milioane de secunde
seci,
fără tine
fără mine,
fără noi...
 |
| by Vassilis Tangoulis |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu