și-apoi
am rămas undeva în urmă
la umbra pașilor tăi
ce-mi treceau
ritmici și goi prin limfă...
nu că nu te mai iubeam
ca la-nceput,
era la fel,
doar că mai încet,
mai cenușă,
mai șoptit...
altfel,
inima mi-ar fi căzut printre îngeri,
și nu era încă timpul...
da, e la fel...
dar mai singur,
mai liniște,
mai pustiu...
 |
| photo by Andreea Gogu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu