înfășurată ca-n giulgiu
cu vene de hârtie,
inundată până la limfa tăcută
de-un sânge arid,
trec peste cuvinte
degete oarbe
și-mi plimb peste vise
aripi amputate
de îngeri greșiți
greșiților lor,
cad din raiul
plângerii
în griul confuz
din sărut...
se-apropie inima de zbatere
țipând
într-un nod
de-adunări și scăderi
ce nu-mi mai dau nicicum
TU întreg...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu