jurnal, ziua 28,07,2015

coșmarul umărului tău
din care-mi cad mie aripile
și-n care mă-ncheg inimă...

să-ți fiu!

jurnal, ziua 27.07.2015

scriu cu nisip

cuvinte absurde,

despre cruciada

prin sângele de lebădă neagră

ce-mi traversează spasmodic

venele...

scriu cu nisip, 

să-mi pierd urma

în ultimul cântec

ce-l pot,

în ultimul zbor

ce-l car

afrodisiac,

după mine...

scriu cu nisip

pe-o lacrimă

sablându-mi până la limfă

un obraz tăcut și cuminte...

jurnal, 24,07,2015

nu ți-am spus niciodată,

că-n hăul rămas liber

după ce-ai plecat,

crește întuneric

dens,

mult

și pentru

totdeauna...

jurnal, ziua 24,07,2015

mă-ncânți pe note muzicale neștiute

pe-acorduri ample, de pian rebel,

îmi scuturi venele de umbre și cucute
și-mi strigi singurătatea la apel.

mă înfiori cu-mbrățișări de aur și maci
în elegant balans de mângâieri,
îmi scuturi prematur salcâmii, și apoi taci
și-mi pleci ușor din vise și din seri.

lumina fără de chip mi-o pleci pe răni, timid, 
golită de uitările toate, 
amorțit mi-e genunchiul descărnat și candid...

curând,
toate acestea fi-vor uitate...

jurnal, ziua 20,07,2015

cu mâini amare

încerc neînceputul

timpului coborând

în riduri dantelate

sub ochiul acesta tăcând...

nici vară nu-mi mai e, 

și nici curând...

toate-s departe,

în apusuri tăioase,
căzând brusc... 

by Vassilis Tangoulis

jurnal, ziua 15,07,2015

mi-e inima rest de clepsidră,

cu umbră mă-nec până-n fluturi

și-mi mor dezacordat săruturi,

și cad...

și cad albă-n genunchii de toamnă...

și-n sec iluzoriu mai aflu

un Mâine-ngreunat de sacru,

și zac...

și zac în pustnic păcat ancestral

de-a pururi răstignit cucernic,

pe visceral nisip, nemernic,

să mor...

să mor în aripi tocite de plâns,

incert, să mă-ntorc în icoane

crescute carnal în tendoane,

și-i fum...

jurnal, ziua 13,07,2015

înfășurată ca-n giulgiu

cu vene de hârtie,

inundată până la limfa tăcută

de-un sânge arid,

trec peste cuvinte

degete oarbe

și-mi plimb peste vise

aripi amputate

de îngeri greșiți

greșiților lor,

cad din raiul 

plângerii

în griul confuz

din sărut...

se-apropie inima de zbatere

țipând 

într-un nod

de-adunări și scăderi

ce nu-mi mai dau nicicum

TU întreg...

jurnal, ziua 03,07,2015

scald inima asta

într-un pahar cu apă de ploaie, 

o dau vântului,

sau cuvântului

s-o nască

până o face bucăți,

s-o facă bucăți

pana o naște întreagă,

să-mi urle ea, 

în game noi

cu arome de ploaie nebună,

toată tăcerea 

de care e în stare

o umbră

să cadă

pe-o inimă prizonieră

într-un pahar cu apă de ploaie...

jurnal, ziua 01,07,2015

doar lasă lumina aprinsă

când pleci, 

strânge-ți toate îmbrățișările

risipite pe pieptul meu gol  și pustiu,

ia-ți cele o mie de sărutări

pe care mi le-ai lăsat pe pernă, 

în dulcele somn

de după vis,

ia-ți toate mângâierile

pe care mi le-ai întâmplat

pe sufletul gol, în genunchi...

ia-le pe toate, 

lasă-mi pașii dezgoliți 

până la os, 

dansând haotic

în cenușa privirii

cu care mă  îmbrățișezi 

pentru ultima oară...

doar lasă lumina aprinsă

de restul, 

mor eu singură

și cuminte...

by Vassilis Tangoulis