jurnal, ziua 18,11,2014

- niciodată orele nu vor trece mai departe de noi, ci vor rămâne agățate undeva, la limita dintre eres și dor...

- nefericirea, ca stare ce-o simt acut, prezentă în cel mai îndepărtat colț al inimii, îmi amputează astăzi iar, zâmbetul...

- sunt intervalul dintre ceea ce sunt și ceea ce nu sunt, cumul ambiguu de întâmplări neîntâmplate, de povești rămânând la fază de vis, de vise devenite deodată, povești...

- mă doare gândul pe care nu îndrăznesc să-l gândesc, dar care stă înfipt indecent sub cortex, aproape în stare de implozie...

- băltire inutilă, între noapte și zi, când mă simt existând, dar nu mă găsesc, iar de mă caut, nu știu cine e cel care insistă să mă caute...continuu cerc vicios, din care voi ieși de-odată cu moartea...

 picture from www.fleshandcolor.com