- melancolii desuete, înghețate undeva la marginea retinei ce-a încremenit în ultimul tău zâmbet...
- pe orbitele lipsite de sens ale nimicului, gravitează mângâieri petrecute parcă-n altă viață, risipindu-se în praful anonim al tuturor viselor mele...
- trecerea crudă pe sub soarele pieziș, murind în toate frunzele veștede ce le calc în picioare, fără să-mi pese de rumoarea ce m-a bucurat peste vară...
- desăvârșirea mea, din verdele privirii celui care-a fost, s-a prăbușit în derizoriul dintr-un rămas bun agățat îndoielnic, de ultima mângâiere neîmpărtășită...
- azi trec, și parcă am făcut-o de tot...
 |
| by Mirela Bichigeanu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu