GÂNDUL 1: și-atunci, MÂINE, când te trezești și te uiți în urmă, la tine cel de ieri, îți dai seama că nu ești decât o marionetă tristă în mâinile păpușarului EU...te scuturi...și-ncerci să mergi mai departe...până la urmă, o să reușești...trebuie făcuți pași mici, căci neînvățat cu mersul, vei cădea...
GÂNDUL 2: cred că sunt făcută din muzică și din uitare...ascult, uit, mă trezesc...iar ascult...iar uit....merg mai departe între note muzicale și gânduri...trebuie să ajung...trebuie...
GÂNDUL3: paradox : nu uit dar sunt uitată...temă de gândire...întrebare firească : unde greșesc?
GÂNDUL 4: ar trebui să zburăm..cine ne-a făcut, ne-a greșit...cunoașterea se face în zbor...în cădere..și în bătaie de aripi...
GANDUL 5: când Muzele mor, e semn că trebuie privit înlăuntru...
GÂNDUL 6 : obsedant: ne hrănim cu obsesii....până la limita de sus a prea-plinului...când depășim, ne transformăm în cioburi...și urâm ceea ce până la acel moment, ne-a obsedat...
GÂNDUL 7 : doar atât...
GÂNDUL 8 : încerc să nu cer niciodată nimic pentru mine...aștept să merit...sau nu, aștept să vină...se pare că până la urmă toate așteptările se materializează...acum, depinde dacă putem aștepta cu răbdare acest "până la urmă"...eu am învățat RĂBDAREA...dar după ce mi-au fost sfâșiate toate dorințele...
GÂNDUL 9: CLIȘEU : dacă nu oferi, nu primești! corolar la gândul 8: și dacă ai oferit până te-ai secat de tot, și n-ai primit înapoi decât semnele de punctuație, ce rămâne de făcut? oferi în continuare? sau mori?
GÂNDUL10 : iubirea nu doare! doar neiubirea doare...și necuvintele dor...și despărțirea doare...și-atunci întreb? de ce-ți vine să plângi când îl/o vezi? și de ce-ți tremură sufletul când nu sună telefonul? e simțul de proprietate, care se trezește în momentul în care începi să simți ceva pentru cineva? adică iubirea = proprietate? hmmm....aș vrea să cred că nu..
GÂNDUL 11 : trebuie să învăț să mă închin...mie, ție...Lui...vântului...ploii, lacrimilor...cuvintelor nu, o fac deja...viselor...melcilor...tuturor copacilor...toamnei...prietenilor, da, lor mai ales...copilului meu nu, o fac în gând de mii de ori pe zi....trecerii mele m-aș închina dacă n-ar suna trist...zâmbetului...somnului dulce în brațele lui...nopții...dimineților, dragului meu MÂINE...cărților iar nu, asta e de la sine înțeles, a devenit deja un gest reflex...păsărilor...îngerilor...nu, îngerilor nu, pentru că ei nu au nevoie de închinăciunile mele...ei știu ca eu mi-i cresc în suflet, și că sunt închinați în fiecare zi de mâinile mele, în mod automat....
GÂNDUL 12 : aruncă-te cu capul înainte...greșește...minte...fii crud cu cei care te iubesc...cere....nu dărui...greu, al naibii de greu...dar numai așa vei ști că numai durându-te rănile ce le faci celor din jur, te speli de rănile tale, căpătate exact în același fel : ți s-a greșit...ai fost mințit....au fost cruzi cu tine ce-i ce te-au iubit...nu ți-a fost dăruit nimic...ți s-a cerut tot timpul...da...totul e un cerc...dar doar așa te vindeci...
GÂNDUL 13 : uită...încuie în sertare imaginare tot ce te-a durut...nu-ți purta cu tine sufletul zdrențuit..e posibil să fii țintă pentru cei care nu înțeleg măcinarea ta...uită până când iți plesnește capul...sertarul cu uitări trebuie să fie pe măsura celui cu amintiri..pentru echilibru...altfel te pierzi în tine...pentru totdeauna....
GÂNDUL 14 : zâmbește....tot timpul...dacă nu la vedere, măcar în spatele ochilor...lasă-i pe ei să o facă pentru tine...ei știu, chiar și când lacrimi stau să îi inunde...ei pot...ochii noștri sunt mai aproape de inima decât noi înșine..
GÂNDUL 15 : mâna de ajutor poate fi de multe ori mincinoasă...singurul care poate să acorde ajutor fără să ceară răsplata, ești chiar tu! tu iți ești cel mai bun prieten, și cel mai cunoscut dușman...
GÂNDUL 16 : acordă întotdeauna o a doua șansă, chiar dacă știi că e în zadar...niciodată o a doua șansă nu spală păcatul de a greși prima oară...dar acordând-o, înveți să ierți greșelile greșiților tăi...
GÂNDUL 17 : surprinde-te privit pe ascuns...vei zâmbi! zâmbetele astfel născute, te fac să vrei mai mult...și mai mult...umple-te cu zâmbete...vei cunoaște imponderabilitatea încrederii în tine...e starea de zbor suprem, cu tine cu tot, spre vis și dorințe împlinite...
GÂNDUL 18 : nu-mi plac florile aranjate frumos în folie de celofan, aliniate ca soldații căzuți la datorie...nu-mi plac florile în buchete...îmi plac copacii înfloriți, care își țin florile pentru ei...îmi plac păpădiile...îmi plac ciulinii de pe marginea drumului...îmi plac florile care bucură doar păsările cerului, albinele sau oamenii ca mine..oamenii aiurea...
GÂNDUL3: paradox : nu uit dar sunt uitată...temă de gândire...întrebare firească : unde greșesc?
GÂNDUL 4: ar trebui să zburăm..cine ne-a făcut, ne-a greșit...cunoașterea se face în zbor...în cădere..și în bătaie de aripi...
GANDUL 5: când Muzele mor, e semn că trebuie privit înlăuntru...
GÂNDUL 6 : obsedant: ne hrănim cu obsesii....până la limita de sus a prea-plinului...când depășim, ne transformăm în cioburi...și urâm ceea ce până la acel moment, ne-a obsedat...
GÂNDUL 7 : doar atât...
GÂNDUL 8 : încerc să nu cer niciodată nimic pentru mine...aștept să merit...sau nu, aștept să vină...se pare că până la urmă toate așteptările se materializează...acum, depinde dacă putem aștepta cu răbdare acest "până la urmă"...eu am învățat RĂBDAREA...dar după ce mi-au fost sfâșiate toate dorințele...
GÂNDUL 9: CLIȘEU : dacă nu oferi, nu primești! corolar la gândul 8: și dacă ai oferit până te-ai secat de tot, și n-ai primit înapoi decât semnele de punctuație, ce rămâne de făcut? oferi în continuare? sau mori?
GÂNDUL10 : iubirea nu doare! doar neiubirea doare...și necuvintele dor...și despărțirea doare...și-atunci întreb? de ce-ți vine să plângi când îl/o vezi? și de ce-ți tremură sufletul când nu sună telefonul? e simțul de proprietate, care se trezește în momentul în care începi să simți ceva pentru cineva? adică iubirea = proprietate? hmmm....aș vrea să cred că nu..
GÂNDUL 11 : trebuie să învăț să mă închin...mie, ție...Lui...vântului...ploii, lacrimilor...cuvintelor nu, o fac deja...viselor...melcilor...tuturor copacilor...toamnei...prietenilor, da, lor mai ales...copilului meu nu, o fac în gând de mii de ori pe zi....trecerii mele m-aș închina dacă n-ar suna trist...zâmbetului...somnului dulce în brațele lui...nopții...dimineților, dragului meu MÂINE...cărților iar nu, asta e de la sine înțeles, a devenit deja un gest reflex...păsărilor...îngerilor...nu, îngerilor nu, pentru că ei nu au nevoie de închinăciunile mele...ei știu ca eu mi-i cresc în suflet, și că sunt închinați în fiecare zi de mâinile mele, în mod automat....
GÂNDUL 12 : aruncă-te cu capul înainte...greșește...minte...fii crud cu cei care te iubesc...cere....nu dărui...greu, al naibii de greu...dar numai așa vei ști că numai durându-te rănile ce le faci celor din jur, te speli de rănile tale, căpătate exact în același fel : ți s-a greșit...ai fost mințit....au fost cruzi cu tine ce-i ce te-au iubit...nu ți-a fost dăruit nimic...ți s-a cerut tot timpul...da...totul e un cerc...dar doar așa te vindeci...
GÂNDUL 13 : uită...încuie în sertare imaginare tot ce te-a durut...nu-ți purta cu tine sufletul zdrențuit..e posibil să fii țintă pentru cei care nu înțeleg măcinarea ta...uită până când iți plesnește capul...sertarul cu uitări trebuie să fie pe măsura celui cu amintiri..pentru echilibru...altfel te pierzi în tine...pentru totdeauna....
GÂNDUL 14 : zâmbește....tot timpul...dacă nu la vedere, măcar în spatele ochilor...lasă-i pe ei să o facă pentru tine...ei știu, chiar și când lacrimi stau să îi inunde...ei pot...ochii noștri sunt mai aproape de inima decât noi înșine..
GÂNDUL 15 : mâna de ajutor poate fi de multe ori mincinoasă...singurul care poate să acorde ajutor fără să ceară răsplata, ești chiar tu! tu iți ești cel mai bun prieten, și cel mai cunoscut dușman...
GÂNDUL 16 : acordă întotdeauna o a doua șansă, chiar dacă știi că e în zadar...niciodată o a doua șansă nu spală păcatul de a greși prima oară...dar acordând-o, înveți să ierți greșelile greșiților tăi...
GÂNDUL 17 : surprinde-te privit pe ascuns...vei zâmbi! zâmbetele astfel născute, te fac să vrei mai mult...și mai mult...umple-te cu zâmbete...vei cunoaște imponderabilitatea încrederii în tine...e starea de zbor suprem, cu tine cu tot, spre vis și dorințe împlinite...
GÂNDUL 18 : nu-mi plac florile aranjate frumos în folie de celofan, aliniate ca soldații căzuți la datorie...nu-mi plac florile în buchete...îmi plac copacii înfloriți, care își țin florile pentru ei...îmi plac păpădiile...îmi plac ciulinii de pe marginea drumului...îmi plac florile care bucură doar păsările cerului, albinele sau oamenii ca mine..oamenii aiurea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu