în degete rupte
pe coapse de inimă
prea timpuriu rătăcită-n uitare,
stă umbra sărutului
cu care-ți închinai
prea rara zi de naștere,
din care răsăreau,
din când în când
răsuflări cu nume de Mine...
liniștea-i din preaplinul
ochiului nevăzător
spre înlăuntru.
de restul,
tăcere și dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu