duminică, 1 februarie 2015

jurnal, ziua 01,02,2015

- Dumnezeu a creat fluturii pentru că nu a avut loc să pună virgulă între cele două cuvinte care te nasc de fiecare dată când le-auzi: te iubesc!

- ți-adorm ușor pe puls, să te visez de-a pururi...

- azi, înghesuită-n inima prea mică... 


4 comentarii:

  1. Dumnezeu a creat fluturii, pentru a ne aminti mereu, si mereu, si mereu...cat de efemer este totul...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere

  3. Dialoguri

    Poem Hieratic XIV
    de Pavel Sofian 20 dec 2012 A.D.

    Colind de sfârşit de lume nebună nebună nebună......

    Desenează copilă cu fluturi pe talpa de asfalt a minţii lumii
    Şi nu te lăsa amagită de facsimile porniri de o clipă
    Atenţia ta să fie aţintită la culoarea norilor şi la adâncul oceanelor sfinte
    Iar cosiţele tale să nu se despletească-n zadar pentru frunze căzute

    De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe
    Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună
    Au spus-o şi poeţii odată pe la colţ de stradă uitată
    Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înţeles încă?

    Ce poţi spune când lacrimile se preling în nisipul fierbinte ca somnul?
    Stai şi contempli ca o columnă de sare amară
    Ca femeia lui Lot cea plină de regrete eterne
    De te vei uita prea adânc în trecut cu resentimente uitate
    Să nu te mire că fruntea îţi va prinde rădăcina din urmă

    Acum parcă şi cerul s-a mai luminat cu clepsidre aprinse în noapte
    Şi timpul a mai stat parcă o clipă să se răzgândească
    O lume întreagă nebună nebună nebună...cerşeşte
    Asteaptă sfârşitul promis dar nu ştie când vine odată şi-o dată

    Şi uite că şi amăgitorii ăştia orbi din naştere se joacă de-a oarba cu minţile pieţii
    Şi uite şi pe cei care cântă în strunele străzii şi fluieră a pagubă munţi de prostie
    Şi uite că şi noi neatenţii ca Marta uităm privegherea de seara din urmă
    Şi uite că sfârşitul iar n-a venit şi iar am pierdut finalul cortină
    Ce se abate oniric
    Se abate ca ghiaţa
    Şi se abate ca o nebună cometă
    Ce iar şi-a pierdut azimutul prin timp

    Sarmană faptură golasă şi firavă ca pleoapa de fluture crin şi peruzea
    Rămâi în sfârşit cu libelulele tale şi priveghează cu răvna cea bună
    Că vine din nou Acela, ce nu-şi uită cuvântul promis şi jurat niciodată
    Acela ce Mire ţi-a fost din vecie şi Mire-ţi va fi suflet ţie.......copilă curată.


    https://www.facebook.com/677211958978138/photos/a.677236022309065.1073741828.677211958978138/706227839409883/?type=1&theater

    RăspundețiȘtergere
  4. ... atât... şi mă înclin cu respect

    RăspundețiȘtergere