ambuteiaje de iarnă
mor melcii cu toții, pe rând,
în rapsodii desuete și reci
și-n iarna cu coapsele seci
strivim cochilii sub pleoape, urlând.
m-amestec cu tine, amar
în transparente cuvinte de dor
renasc din ambiguu decor
traversând oarbă prin negrul coșmar.
mor melcii cu toții, pe rând,
cu anateme amare în ochi
la ceas risipit în deochi
mă descompun, pustiită, în gând.
Mor suflete si vise...
RăspundețiȘtergereMor vorbe nespuse !
Mor ploi de iubiri
...in stinse priviri .
Nu pot sã cred cã universul inscrutabil
RăspundețiȘtergerese învârte în jurul unei
axe de suferintã;
cu sigurantã strania frumusete a lumii
trebuie sã se sprijine undeva pe
bucuria purã!
Louise Bogan