jurnal, ziua 14,02,2015

nostalgia secundei

care te naște din gând,

te-ntruchipează-ntr-o inimă

și-apoi te trăiește o viață...

***

neputința lutului

 inimii mele

de-a rezista descompunerii lui,

în nevolnice dureri

care mă compun acum, 

în prag de-apus...

***

când fluturii albi se sărută, 

iei forma unei amfore

din care se nasc

netrezite îmbrățișări...

abia atunci, 

liniștea cântă...

***

promisiune: 

inima inimii mele

tatuată hieratic

în căușul palmelor tale...