zbor transversal dintr-un ochi
înmugurind atâta durere
câtă nu pot purta,
și înălțarea în agonia unui vis
dorind să nu mai doară...
contemplativă până la extaz,
inima mea aritmică
până la necredință...
suspendată defectuos între oglinda idealității mele, și realitatea ordinarului...cât chin!
Dialoguri
RăspundețiȘtergerePoem hieratic XXVII
de Pavel Sofian 7.01. 2014 (A.D.)
Copacul din palma lumii
grăuntele păsării
din cerul rodit
laolaltă cu
pâinea
cea spre fiinţă
se aşează
cu grijă
de frate
pe tărâmul
fiinţei
luminate
din sine
acolo unde
se întâlnesc
râul cu ramul
acolo unde
planta vieţii
devine
o floare
străfulgerată
de vis
fără de patos...
fără de vină...
rădăcini din abis
şi coroane de foc
din frunze
de cremene
rostesc
împreună
tăinuirea
vorbelor
celor cu
noimă
de rugă
deplină.
https://www.facebook.com/677211958978138/photos/a.677236022309065.1073741828.677211958978138/783532115012788/?type=1&theater
zoborul e suspendare între ideal şi cădere... zborul e chin între cer şi pământ... zbatere prin batere de aripă îngemănată, oglindită spre pereche...
RăspundețiȘtergere