mai ninge-a neputință, iară,
iarna asta din oglindă...
fără miros, fără zăpadă,
doar cu tine îndepărtat
și micșorat la scară,
astfel încât să nu mai doară...
mai ninge indecis
și tandru,-a mângâiere
din emboliile nătânge
și parcă iar a mai rămas de zis
o vorbă aruncată,
interzis,
despre plecările lacustre
din rănile înghesuite-n sânge
și într-un vis
de compromis...
Oare sufletul se mai regenereaza?
RăspundețiȘtergereOare peretii aceea plini de amintiri vor mai reusi sa fie varuiti de cineva pana la ultimul colt de suflet?
Ce fac eu acum, cand am atat de mul suflet si prea multe pacate?
legate legături ca ninsoarea de iarnă. şi ca un ţipăt de pasăre zburândă-n ger strigăt de dezlegare, descăntec de dor să-ţi fie
RăspundețiȘtergere