miercuri, 11 februarie 2015

jurnal, ziua 11,02,2015

azi, în alb catatonic
și-n trista vraiște a emoțiilor
confuze...
lungi alei de gesturi abandonate,
înalte piscuri de vise, nevisate...
inconsecvențe...
absențe...
anacronism general...


2 comentarii:

  1. Mi s-au golit ochii. Si de lacrimi, si de vise si de stralucire.

    Mi-am pierdut sufletul. Si de oameni, si de mine, si de trup.

    Mi-am pierdut visele. Cu el, cu mine, cu noi.

    Mi-am pierdut timpul. Al lui, al meu, al nostru.

    RăspundețiȘtergere
  2. să visăm... dar să visăm după ce am transformat gesturile definitiv in mângâieri in timpul frumoaselor prezenţe

    RăspundețiȘtergere