mai întâi de toate,
este un vuiet care naște alte
vuiete
în văgăuna nocturnă
a ochilor,
urmează după aceea
un urlet ambiguu,
însoțind
căderea trivială a nopții
pe umerii goi
bălăngănindu-și
aripile...
mai târziu,
rămâne doar vântul-
numai vântul,
și-mi dau seama
că între-exist larvar
pe dinlăuntrul
unui somn interzis...
somnul-cocon înspre fluture cu aripi desprăfuite, descreţite, descăntate pe vântul-cântec cu note de departe ca un urlet şoaptă de dorinţe certe
RăspundețiȘtergere