retrasă până la limfă
din malurile incerte
în care-mi trăgeam sufletul,
adulmec toate plecările
cu care-mi ameninți
nevolnicele dimineți...
și-apoi surâd:
m-a trecut iar o îmbrățișare
pe la colțul omoplatului...!
semn de dumnezeire
cu aripi!
***
post mortem sărutului
e doar orbita golită
de Tine...
restul e negru...
***
inima asta strâmtă,
surâzândă,
aburindă,
desfăcându-se bucăți
de Mine absurdă,
lângă liniștea cu care
se țese șoptit
coconul fericirii...
***
timpul comprimat
în trecutele secunde fără tine,
transformat complementar
în calde aduceri aminte,
albite de dor...
"calde aduceri aminte,
RăspundețiȘtergerealbite de dor..."
...şi tu reinventând depărtarea... şi eu rotunjind colţurile clipei şi ale culorilor să nu-mi mai zgârie retina... mintea... sufletul...