necuvinte și frig... și-n jur, o tristețe sticloasă descompunându-se-n fâșii tăioase, otrăvitoare... aduceri aminte luate de la zero absolut, din momentul "unu" al ochiului desenându-te pe umbre de iele nebune sinucigându-se masiv în zâmbete de fum...
fi-mi-ai dragoste să-mi fii, nedragoste pustie!
și peste tot, apusul care nu mai știe unde să cadă: în inimă, sau pe-aproape de negru... și bat clopote a nemurire, a smirnă și-a depărtare de tine...
"...Doar atat am ramas, o vuire si-atat,
RăspundețiȘtergereSi plamanii de-atata strigare se rup,
Buna seara frumos, buna seara urat,
Ca un fum de tigara mi-e sufletu-n trup" (A. Paunescu - Ca un fum de tigara, sufletul)
fi-ţi-ar să-ţi fie descânt de lumină sufletului, pentru că apusul e o călătorie iniţiatică înspre răsărit
RăspundețiȘtergere