jurnal, ziua 02,01,2015

- trupul cuvântului, mușcat avid  de sufletul desțelenit, și-apoi aruncat spre cunoașterea lui, goală până la senzația de vers, omului sfânt... cititorului...

- necuprinsa cenușă în care ard toate amintirile neiubirilor de peste viață...

- transparentele gesturi cu care iți înfășori lumina tulbure a viselor, de-a lungul sfâșietoarelor mângâieri cu care-ți începi dragostea...

- geamătul moliilor presat în inertele felinare nocturne... funebră senzație de gol înfipt cu patimă, până la nebunie, în nopțile prea reci, prea lungi...

- și-apoi, cuprinși de delirul sărutului germinal, învățăm pe de rost răsuflarea sacadată a inimii în irațională sentință la veșnicie...

- de sub tropotul cailor sălbatici ce-alergă nebuni prin sângele pe care mi-l port intrinsec venelor prea curând ruginite, să culegem foșnitoarele petale ale tăcerilor murite ieri, când nu mă mai iubeai... să facem vrăji de legare a minutelor în care n-o să-ți mai fiu, într-un mâine...

- teorema îmbrățișării: TU, la puterea sărut...