mi-acopăr inima care vede,
cu pleoapele ochiului ce simte,
să-i mai dau răgaz
pentru încă o clipă,
să viață...
pentru că moarte e prea de ajuns,
și prea mult de dus
pe aripile-astea
așteptând să le-ngenunche
vreo dragoste...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu