jurnal, ziua 01,01,2015

- preaplinul absolutului din care încerc migrarea forțată spre umana clipă  ce definește prezentul... suntem, până la urmă, muritori... murim în fiecare secundă trecută, levităm preț de o clipă în secunda prezentului, și știm sigur, fără drept de apel, că vom muri în secunda ce va fi să vină...

- pactul efemer, făcut cu o inimă dorindu-și bătăile veșnice, ține fix o viață...apoi totul devine neant...

- fericirea te înlănțuie în cercuri concentrice.... depinde de tine să fii în cercul cel mai apropiat sufletului tău... oscilația între câmpurile ei, te va transforma în zâmbet, să crezi, sau în pasăre, să zbori...adeseori, în lacrima obligatorie limpezirii sufletului...

- complotul vertebrelor care te clădesc, spre abandonarea ta durerii, ce  bântuie din ce în ce mai feroce... și-n loc să plutești, te vei scurge târâș printr-o albie forțată, ce n-o recunoști aparținându-ți...

- cu toate astea, sculptez în bucata asta amorfă de dorință, și-ncerc să reclădesc liniștea în care viețuiam odinioară, când gândurile mele n-aveau limită, și zborul mi-era spre plus infinit...

- m-am dat, cu o conștientă inconștiență, fluturilor...să mă zboare prin sufletul tău...