31.10.2014

GÂNDUL 981: și iată cum, în visul pe care-l confund, poate, cu o realitate dorită, ființa mea ignobilă ia tot felul de forme: acum sunt ceață scurgându-mă dureros dintr-o improbabilă îmbrățișare, apoi sunt nor fugărit până la lacrimă de coșmarul unei ierni mult prea crude, ce-mi bate la porțile închise-ale inimii bolnave...și-apoi sunt pământ, otrăvit de slabele și neroditoarele recolte de singurătate, ce mi le coc la piept, spre desăvârșirea slabei ființe ce-mi sunt...

GÂNDUL 982: ce dacă m-auzi, dacă tot nu mă-nțelegi?

GÂNDUL 983: și brusc, de parcă m-aș fi operat de-o veche cecitate, ridic fruntea din viața asta anonimă pe care încerc a o desăvârși, și dobândesc limpedea cunoaștere a celor ce-mi sunt împrejur...exist împreună cu ei, anonimii ce-și duc timid existența la umbra tuturor copacilor, să nu-i afle lumina, căci i-ar durea...

GÂNDUL 984: ascult, înfricoșată că s-ar putea opri la vreun moment dat, căderea timpului, picătură cu picătură...

GÂNDUL 985: viața mea vegetativă, plină de supoziții care de care mai pitorească, mă face, în ultimul timp, să sufăr fără să simt, fără să gândesc, cu baterea tot mai seacă, mai nulă, a orelor ce-mi trec acum cu viteza luminii...trista mea cădere liberă...

GÂNDUL 986: fi-ți-aș lacrimă să-ți fiu, să-ți sap pe-obraz doar șoapte de dor!

GÂNDUL 987: în realitatea mea deja obosită, ești plăsmuirea viselor născute la umbra poveștilor nemuritoare cu care adormeam în altă viață...

GÂNDUL 988: ascetica mea viață, în ceea ce te privește...

GÂNDUL 989: abandonată nedefinit, unui Niciunde insipid, scăldată atonal de-o gălăgie de dorințe apatice...eu, fără mine și fără definiție...eu sec...

GÂNDUL 990: descoperind durerea de-a nu descoperi nimic împrejur...