07.10.2014

GÂNDUL 886: cu suflet de vioară, rătăcit în schizofrenice arpegii, îmi filtreaza octombrie ăsta prin sângele-i ploios, toate visele căzătoare, ruginite, tremurânde...mă lasă apoi părăsită în nopțile goale si reci...

GÂNDUL 887: unde s-adăst, când inima ți-e plină? întreabă gândul, ce-ncearcă un zâmbet pe propria-i piele...

GÂNDUL 888: mă bântuie un veac de insomnii, scurtcircuitate de-atâta lumină izvorând din resturi de nervi optici, paralizați pe-o margine de dragoste...

GÂNDUL 889: rătăcirea haotică, între sute de cochilii de melc, prin care mi-am târât odinioară tăcerile suferinde de cancerul necuvintelor, ce-mi bântuia toate globulele până la miez...

GÂNDUL 890 : dacă ar fi să traduc zilele în  limba cu care tu îmi vorbești, aș scrie cel mai frumos poem de dragoste, în  care toate semnele de întrebare ar fi săruturi...